1. 3SM 131: Fiind părtaşi de natură divină, noi putem rămâne curaţi, sfinţi şi nepătaţi.

2. 3SM 132:  El (Hristos) ne-a dat un exemplu de ascultare desăvârşită. El a luat măsuri ca noi să devenim părtaşi de natură divină şi ne asigură că putem birui aşa cum a biruit El.

3. 3SM 134: Luând natura noastră căzută, El a arătat ce poţi deveni acceptând amplele măsuri pe care le-a luat, şi devenind părtaş de natură divină.

4. 3SM 140: Omul nu poate birui ispitele lui Satan dacă putere divină nu este unită cu efortul său.

5. 3SM 140:  Omul trebuie, prin credinţă, să devină părtaş de natură divină şi să biruiască fiecare ispită cu care este confruntat.

6. 3SM 141: Hristos a luat asupra Sa corp omenesc şi a dat viaţa Sa ca jertfă pentru ca omul, devenind părtaş de natură divină, să poată avea viaţă  veşnică.

7. 3SM 197: Nu există decât o singură cale de scăpare pentru noi, şi anume în a deveni părtaşi de natură divină.

8. 3SM 198: Dacă am ajuns să simţim deplina dependenţă de Hristos pentru mântuire, putem oare să ne încrucişăm mâinile şi să zicem: “Nu mai am nimic de făcut; sunt mântuit; Isus a făcut totul”? Nu, trebuie să depunem orice energie spre a deveni părtaşi de natură divină. Trebuie permanent să veghem, să răbdăm, să ne rugăm şi să lucrăm.

9. 3SM 201: Dacă ne mustră este pentru ca să putem deveni părtaşi de natură divină.

10. 3SM 203: Este privilegiul nostru să fim părtaşi de natură divină, scăpând de stricăciunea care există în lume prin poftă. Dumnezeu a afirmat în mod clar că cere de la noi să fim desăvârşiţi; şi pentru că cere aceasta, a luat măsuri ca noi să putem fi părtaşi de natură divină. Numai aşa putem avea succes în lupta pentru viaţa veşnică.

11. 1SM 223-224: Hristos a demonstrat că este posibil ca omul să se prindă prin credinţă de puterea lui Dumnezeu. El a arătat că păcătosul, prin pocăinţă şi exercitarea credinţei în neprihănirea lui Hristos, poate fi împăcat cu Dumnezeu şi să devină părtaş de natură divină, biruind stricăciunea care există în lume prin poftă.

12. 1SM 228: Bărbaţi şi femei devin părtaşi de natură divină deoarece Hristos a luat natură omenească.

13. 1SM 299: Doar hrănindu-ne permanent cu trupul şi sângele lui Hristos putem avea asigurarea că suntem părtaşi de natură divină.

14. 2SM 50: Fiecare dintre noi vom fi groaznic ispitiţi; credinţa noastră va fi probată deplin. Trebuie să avem o legătură vie cu Dumnezeu; trebuie să fim părtaşi de natură divină; atunci nu vom fi înşelaţi de amăgirile duşmanului.

15. 2SM 368: Oamenii pot cunoaşte adevărul doar fiind ei înşişi părtaşi de natură divină.

16. 2SM 381: Mântuire nu înseamnă a fi botezat, a avea numele scris în registrul comunităţii sau a predica adevărul, ci o legătură vie cu Isus Hristos, având inima regenerată, făcând faptele lui Hristos cu credinţă, răbdare, umilinţă şi nădejde.

17. FILB 219: Viaţa lui Hristos este o descoperire despre ce pot deveni fiinţele omeneşti căzute, prin unire şi legătură cu natura divină.

18. YI 18 oct 1894: Hristos este standardul final de caracter pe care îl poate atinge oricine, devenind părtaș de natură divină.

19. MH 180: Hristos a venit să ne facă părtaşi de natură divină şi viaţa lui declară că omenescul unit cu divinul nu comite păcat.

20. YI 30 iun 1892: În Hristos, divinul și umanul erau unite, și singura cale prin care omul poate fi biruitor este în a deveni părtaș de natură divină... Divinul și umanul sunt unite în cel care are Spiritul lui Hristos.

21. Parabole 248: Cel ce devine părtaş de natură divină va fi în armonie cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu, legea Sa cea sfântă. Aceasta este regula prin care Dumnezeu măsoară faptele, acţiunile oamenilor. Prin lege va fi probat caracterul la judecată.

22. OHC 60: Este puţin probabil ca mintea omenească să înţeleagă lăţimea, adîncimea şi înălţimea realizărilor spirituale care pot fi atinse devenind părtaşi de natură divină... Hristos trebuie să fie totul în noi; viaţa Sa trebuie să circule prin noi aşa cum circulă sângele prin vene. Duhul Său trebuie să fie o putere vitală care să ne facă să influenţăm pe alţii să devină asemenea cu Hristos şi cu sfinţii.

23. TM 47: Dumnezeu se oferă să unească divinitatea Sa cu omenescul nostru şi când supunem permanent şi deplin voinţa noastră naturii divine, păcatul este aruncat afară, iar desăvârşirea creştină în Hristos este atinsă. Nu putem estima la justa valoare importanţa unirii dintre divinitate şi umanitate.

24. COL 314: Hristos a venit în chip omenesc şi prin ascultarea Sa desăvârşită a dovedit că omenescul combinat cu divinul poate urma fiecare precept al lui Dumnezeu.

25. ST 5 iun 1893: În viaţa şi caracterul Său, El nu a descoperit numai caracterul Tatălui, ci şi posibilităţile omului. El a fost reprezentant al lui Dumnezeu şi exemplu al omenirii. El a prezentat lumii ce poate deveni omenescul când este unit prin credinţă cu divinul.

26. ST 17 iun 1897: Hristos nu a făcut ceea ce natura umană nu poate face dacă împărtăşeşte natura divină.

27. SC 63: Singura temelie a speranţei noastre este neprihănirea lui Hristos atribuită nouă şi astfel împărtăşită de Duhul, lucrând în şi prin noi.

28. 7BC 943: Fiind părtaşi de natură divină, tendinţele spre rău moştenite sau cultivate sunt îndepărtate din caracter.

29. DA 391: Cuvântul (adevărul) distruge natura firească, pământească, şi împărtăşeşte o viaţă nouă în Isus Hristos.

30. 1SM 279: Pentru a aduce speranţă omului şi a-l salva din ruina lui deplină, El s-a umilit pe Sine luând natura omenească pentru ca, prin puterea Sa divină unită cu cea omenească, să poată ajunge pe om acolo unde era acesta.

31. 1SM 299: Doar cel care crede în Hristos poate primi viaţă veşnică. Doar hrănindu-ne permanent cu sângele şi trupul lui Hristos putem avea asigurarea că suntem părtaşi de natură divină. Nimeni nu trebuie să fie indiferent cu privire la acest subiect, zicând, “Dacă suntem cinstiţi, nu contează ce credem.”

32. RH 13 dec 1887: Puterea răului este atât de identificată cu natura omenească încât nici un om nu poate birui decât prin unire cu Hristos.

33. RH 18 iulie 1892: Duhul Sfânt trebuie permanent împărtăşit omului, altfel acesta nu are nici o dispoziţie de a se împotrivi puterilor întunericului.

34. DA 324: Fără o legătură vitală cu Dumnezeu, printr-o predare în faţa Sa clipă de clipă, vom fi biruiţi.

35. DA 324: ...singura apărare în faţa răului este locuirea lui Hristos în inimă prin credinţă în neprihănirea Sa.

36. Mărturii 6, 90: El (credinciosul după botez) a murit faţă de lume. El trebuie să trăiască pentru Domnul; să întrebuinţeze pentru El toată destoinicia care i-a fost încredinţată, nepierzând niciodată din vedere că poartă semnul de supus al împărăţiei lui Hristos, părtaş de natură divină.

37. 2SM 169: Puternica şi adevărata bucurie vine atunci când Hristos, nădejdea slavei, ia chip în suflet.

38. 2SM 271: Puterea regeneratoare a Duhului lui Hristos locuind în trupul muritor leagă pe fiecare suflet credincios de Isus Hristos.

39. 2SM 271: Prin puterea Mântuitorului care a locuit în ei  în timpul viaţii şi deoarece au fost părtaşi de natură divină, ei sunt readuşi dintre cei morţi.

40. 2SM 271: Toţi cei care au fost părtaşi cu Hristos în umilirea şi suferinţele Sale, vor fi părtaşi cu El şi în slava Sa.

41. 2SM 389: Ei îşi vor simţi propria neputinţă şi slăbiciune şi îşi vor face prima preocupare din a avea nu doar o formă de evlavie, ci o legătură vitală cu Dumnezeu.

42. RH 12 apr 1892 (Comentariu EGW la 2 Cor.5,17): Cei ce sunt născuţi la o viaţă nouă de către Duhul Sfânt au devenit părtaşi de natură divină, şi în toate obiceiurile şi purtările lor dau dovadă de legătura lor cu Hristos.

43. Letter 64, 1900: Când oamenii se supun total lui Dumnezeu, mâncând pâinea viaţii şi bând apa mântuirii, ei vor creşte în Hristos. Caracterele lor sunt alcătuite din ceea ce mintea mănâncă şi bea. Prin Cuvântul vieţii pe care îl primesc şi îl ascultă, ei devin părtaşi de natură divină. Astfel, întreaga lor slujire este după asemănarea divină, iar cel înălţat este Hristos, nu omul.

44. 1SM 182: Dacă vom ajunge în cer, aceasta se va face legând sufletul de Mijlocitor, devenind părtaşi de natură divină.

45. 1SM 251: Hristos a luat natura omenească ca oamenii să poată fi una cu El aşa cum El este una cu Tatăl, ca Dumnezeu să poată iubi pe om aşa cum iubeşte pe singurul Său Fiu, şi ca oamenii să poată deveni părtaşi de natură divină şi să fie desăvârşiţi în El.

46. 1SM 374: Pentru a avea neprihănirea lui Hristos, noi trebuie să fim zilnic transformaţi de influenţa Duhului, să fim părtaşi de natură divină.

47. 1SM 408: Am primit scrisori în care se afirma că Hristos nu a putut să aibă aceeaşi natură ca omul, căci dacă ar fi avut, ar fi căzut şi El ca noi în faţa aceloraşi ispitiri.

Dacă El nu avea natura omului, atunci nu putea fi exemplul nostru. Dacă nu era părtaş al naturii noastre, atunci nu putea fi ispitit ca şi omul. Dacă pentru El nu era posibil să cedeze ispitei, atunci nu putea fi ajutorul nostru. A fost o realitate solemnă faptul că Hristos a venit să poarte luptele omului, în locul omului. Ispitirea şi biruinţa Lui ne arată că omenescul trebuie să copieze modelul: omul trebuie să devină părtaş de natură divină.

48. 1SM 409: Hristos a venit să fie exemplul nostru şi să ne facă cunoscut că noi putem fi părtaşi de natură divină. Cum? Scăpând de întinăciunea care există în lume prin poftă.

49. 1SM 409: El a rezistat ispitei prin puterea pe care omul o poate comanda. El s-a aşezat pe tronul lui Dumnezeu, şi nu există bărbat sau femeie care să nu aibă acces la acelaşi ajutor prin credinţă în Dumnezeu. Omul poate deveni părtaş de natură divină; nu există nici un suflet care să nu primească ajutorul Cerului în ispită şi încercare. Isus a venit să descopere izvorul puterii Sale, ca omul să nu se sprijine pe puterile lui omeneşti neajutorate.

50. 1SM 409: Dacă putere divină nu se combină cu efortul omenesc, nu aş da nici un pai pe tot ce ar putea face cel mai mare om.

51. 1SM 341: Prin unirea divinului cu natura omenească, Hristos poate lumina priceperea şi poate injecta proprietăţile Sale dătătoare de viaţă în sufletul mort în greşeli şi păcate.

52. 1SM 342: Tot ce a fost posibil ca omul să suporte în conflictul cu Satan, Hristos a îndurat în natura Sa combinată umană şi divină. Ascultător, fără păcat până la sfârşit, El a murit pentru om, înlocuitorul şi garantul lui, suportând tot ce omul ar avea de suportat de la înşelătorul, ca omul să poată birui fiind părtaş de natură divină.

53. 1SM 342: A rezista dorinţelor lui Satan nu este o sarcină uşoară. Ea cere o prindere fermă de natura divină de la început până la sfârşit, altfel nu se poate rezista. Hristos, în biruinţele obţinute prin moartea Sa pe crucea Calvarului, a lăsat deschisă calea pentru om, făcând posibil pentru el să ţină legea lui Dumnezeu prin Calea, Adevărul şi Viaţa. Nu există altă cale.

54. 1SM 363-364: Hristos a satisfăcut pretenţiile legii în natura Sa omenească. El a purtat blestemul legii pentru păcătos, a făcut ispăşire pentru el, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Credinţa adevărată îşi însuşeşte neprihănirea lui Hristos, iar păcătosul este făcut biruitor cu Hristos; căci el este făcut părtaş de natură divină şi astfel divinul şi umanul sunt combinate.

55. 1SM 366: Fără harul lui Hristos, păcătosul este fără speranţă; nu se poate face nimic pentru el; însă prin har divin, putere supranaturală este împărtăşită omului, lucrând în mintea, inima şi caracterul lui. Prin împărtăşirea harului lui Hristos, păcatul este discernut în starea lui odioasă, şi în final dat afară din templul sufletului.

56. 1SM 81: O, cât de amară a fost dezamăgirea celor care nu au  învăţat din experienţă înţelesul cuvintelor: “Voi sunteţi morţi, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”

57. 1SM 137: Creştinul adevărat va fi plin de pace şi bucurie, deoarece el trăieşte ca în prezanţa Celui Nevăzut; şi cei care Îl caută pe Hristos în adevăratul Său caracter, au în ei elementele vieţii veşnice, deoarece ei sunt părtaşi de natură divină, după ce au scăpat de întinăciunea care există în lume prin poftă.

58. 1SM 240: Ei sunt făcuţi părtaşi de natură divină, şi cresc din ce în ce mai mult în asemănare cu Mântuitorul lor, înaintând pas cu pas în conformare cu voia lui Dumnezeu, până când ating desăvârşirea.

59. 1SM 256: Putere divină este aşezată asupra omului ca el să poată deveni părtaş de natură divină scăpând de întinăciunea care este în lume prin poftă. Astfel poate omul pocăit şi credincios să fie făcut neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.

60. O datorie sfântă 162: Atunci când devenim părtaşi de natură divină vom privi cu scârbă orice înălţare de sine şi ceea ce noi numeam mai înainte înţelepciune, va apare ca zgură şi noroi.

61. Solii către tineret 51: Când un om este cu adevărat convertit, el devine fiu al lui Dumnezeu, părtaş de natură divină. Nu numai că inima lui este reînnoită, ci şi puterea Sa intelectuală este întărită şi împuternicită.

62. 1SM 299: Dacă nu primim lumină de la Soarele Neprihănirii, nu avem nici o legătură cu izvorul luminii; şi dacă  viaţă şi lumină nu locuiesc în noi, nu vom putea fi mântuiţi.

63. YI 2 sept 1900: Răscumpărarea neamului omenesc a fost plănuită cu scopul ca omul să poată deveni părtaș de natură divină.

64. SPTED 220: Domnul Dumnezeu a coborât în lumea noastră îmbrăcat cu hainele omenirii, ca să poată rezolva în propia Sa viaţă misterioasa controversă dintre Hristos şi Satana… Toată această istorie spune omului, ‘Eu, Înlocuitorul şi Garantul tău, am luat natura ta asupra mea, ca să-ţi arăt că fiecare fiu şi fică a lui Adam are privilegiul să devină părtaş de natură divină, şi prin Isus Hristos să aibă parte de nemurire.’

65: Paulson Collection 316: El, Prinţul oştirii cereşti, S-a umilit pe Sine. El a luat asupra Sa natura umană şi S-a aşezat în fruntea omenirii ca să înveţe pe omul căzut cum să devină părtaş de natură divină.

66. The Home Missionary 1 dec 1894: El a luat natura umană… El a unit divinul cu omenescul, pentruca omenescul să poată deveni părtaş de natură divină, iar oamenii să devină împreună lucrători cu Dumnezeu.

67. YI 30 mart 1893: Istoria zilnică a vieţii pământeşti a lui Isus este raportul exact al împlinirii scopurilor lui Dumnezeu pentru om. Viaţa şi caracterul Său erau o descoperire sau o reprezentare a desăvârşirii de caracter la care poate ajunge omul devenind părtaş de natură divină, biruind lumea prin conflict zilnic. Isus a luat natură omenească pentru ca să poată lucra cu natura omenească, şi să-l aducă pe omul căzut peste prăpastia pe care fărădelegea a produs-o între Dumnezeu şi creaturile Sale.

68. YI 15 feb 1900: El nu putea să-l facă pe om părtaş de natură divină decât dacă singurul Său Fiu, egal cu Tatăl, se cobora până la natura umană, spre a ajunge pe om acolo unde era acesta.

69. GCB 333, 25 feb 1895: Unirea divinului cu umanul este unul dintre cele mai misterioase şi cele mai preţioase adevăruri ale planului de mântuire. Despre aceasta vorbeşte Pavel când spune: “Fără îndoială, mare este taina evlaviei: Dumnezeu descoperit în trup” (1 Tim. 3,16). Deşi este imposibil pentru minţile limitate să pătrundă acest mare adevăr, sau să înţelegem semnificaţia lui, putem totuşi învăţa din el lecţii de însemnătate vitală în lupta împotriva ispitei. Hristos a venit în lumea noastră spre a aduce putere omenirii, să-l facă pe om părtaş de natură divină.

70. DA 311: El a luat natura noastră și a biruit, ca noi, luând natura Lui, să putem birui.

71. The 1888 EGW Materials, 533: În Hristos, divinitatea și omenescul erau unite. Divinitatea nu a fost degradată de omenesc; divinitatea și-a păstrat locul,dar omenescul, fiind unit cu divinul, a rezistat celei mai fierbinți încercări a ispitirii în pustie... El S-a prins de tronul lui Dumnezeu, și nu există bărbat sau femeie care să nu aibă acces la același gen de ajutor prin credință în Dumnezeu. Omul trebuie să devină părtaș de natură divină.

72. DA 123: „Vine stăpânitorul lumii acesteia“, a spus Isus. „El n-are nimic în Mine“ (Ioan 14, 30). În El nu se găsea nimic care să răspundă la amăgirile lui Satana. El nu S-a lăsat ademenit de păcat. Nici chiar printr-un gând nu a cedat în fața ispitei. Aşa poate să fie şi cu noi. Natura umană a lui Hristos era unită cu cea divină; El era pregătit de conflict prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Iar El a venit să ne facă părtaşi de natură divină.

73. 9T188: Viață veșnică poate fi oferită doar acelora care devin părtași de natură divină.

74. RH 19 mai 1904: Prin Duhul Sfânt devine credinciosul părtaș de natură divină.

75. 5T731: Hristos așteaptă ca oamenii să devină părtași de natura Sa divină în această lume, nu doar pentru ca să reflecte slava Sa spre lauda lui Dumnezeu, ci și pentru ca să lumineze în întunericul lumii cu slava cerului. Astfel vor fi împlinite cuvintele lui Hristos: „Voi sunteți lumina lumii.”

76. RH 6 decembrie 1892: Divinul și omenescul erau unite în Hristos, ca să ne poată descoperi scopul lui Dumnezeu, și să aducă pe om în strânsă comuniune cu El. Această unire ne va face în stare să biruim pe vrăjmașul; căci prin credința în Hristos vom avea putere divină.

77. RH 7 iulie 1896: Divinul s-a unit cu omenescul cu scopul de a uni omenescul cu divinul, ca prin Hrisots omul să poată deveni părtaș de natură divină.