Controverse

Ellen G. White

 

Avem nevoie să înţelegem timpul pe care îl trăim. Noi nu îl înţelegem nici pe jumătate. Nici pe jumătate nu îl percepem. Inima mea tremură când mă gândesc ce vrăjmaş avem de înfruntat şi cât de puţin suntem pregătiţi să-l înfruntăm. Mi-au fost prezentate iar şi iar încercările copiilor lui Israel şi atitudinea lor chiar înaintea primei veniri a lui Hristos, spre a ilustra poziţia poporului lui Dumnezeu înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Vrăjmaşul folosea orice ocazie spre a controla minţile iudeilor, lucru pe care îl face şi astăzi, încercând să orbească minţile slujitorilor lui Dumnezeu, ca ei să nu fie în stare să discearnă adevărul preţios.

Când a venit Hristos în lumea noastră, Satana era la lucru, bătându-se pentru fiecare centimetru pe calea de la iesle la Calvar. El acuza pe Dumnezeu că cere de la îngeri renunţare la sine, iar El nu ştie nimic despre aşa ceva şi nu face nici un sacrificiu pentru alţii. Aceasta era acuzaţia pe care a adus-o Satana împotriva lui Dumnezeu în cer, iar după ce a fost izgonit de acolo, el L-a acuzat pe Domnul mereu că cere o slujire severă, pe care El Însuşi nu o oferă. Hristos a venit în lume spre a dezminţi aceste acuzaţii false şi spre a-L descoperi pe Tatăl. Noi nu ne putem imagina umilinţa pe care a îndurat-o luând asupra Sa natura noastră. Nu în sensul că este umilitor să aparţii familiei omeneşti. Dar El, care era Majestatea cerului, Regele slavei, S-a umilit pe Sine şi a devenit un prunc, suferind durerile şi necazurile muritorilor. El nu a venit într-o poziţie înaltă, spre a fi un om bogat şi puternic, dar, deşi era bogat, a devenit sărac pentru noi, ca prin sărăcia Lui noi să fim îmbogăţiţi. El a coborât pas cu pas tot mai jos în umilinţă. A fost alungat din oraş în oraş, căci oamenii nu doreau să primească Lumina lumii. Ei erau perfect satisfăcuţi cu poziţia lor.

Hristos a oferit perle preţioase ale adevărului, dar oamenii le-au amestecat în gunoiul superstiţiei şi erorii. El le-a oferit cuvintele vieţii veşnice, dar ei nu trăiau "cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." El a văzut că lumea nu poate descoperi cuvântul lui Dumnezeu, căci era ascuns de tradiţiile oamenilor. El a venit să prezinte în faţa lumii importanţa legăturii dintre cer şi pământ, aşezând adevărul la locul lui. Doar Isus putea să descopere adevărul pe care oamenii trebuiau să-l cunoască spre a obţine mântuire. Doar El putea să-l aşeze în cadrul adevărului, iar lucrarea Lui a fost aceea de a elibera adevărul de eroare şi de a-l aşeza în faţa oamenilor în lumina lui cerească.

Opoziţia lui Satana a fost stârnită, căci nu era el acela care depusese toate eforturile, de la căderea în păcat, spre a face ca lumina să pară întuneric şi întunericul lumină? Pe când Hristos încerca să aşeze adevărul înaintea poporului în relaţia lui corectă cu mântuirea lor, Satana lucra prin conducătorii iudei, inspirându-i cu vrăjmăşie împotriva Răscumpărătorului lumii. Ei erau hotărâţi să facă toate eforturile posibile spre a-L împiedica să producă o impresie asupra poporului.

O, cum ardea inima lui Hristos, şi cât de mult dorea El să descopere preoţilor marile comori ale adevărului! Dar minţile lor fuseseră educate după un asemenea tipar, încât era aproape imposibil să le descopere adevărurile despre împărăţia Sa. Scripturile nu fuseseră citite corect. Iudeii aşteptaseră venirea lui Mesia, dar ei crezuseră că venirea Lui trebuia însoţită de slava celei de-a doua veniri. Deoarece nu a venit cu strălucirea unui rege, ei L-au refuzat categoric. Dar faptul că nu a venit acoperit de splendoare nu era singurul motiv al refuzului lor. El era întruparea purităţii, iar ei erau murdari. Viaţa lui pe pământ a fost aceea a unui om de o integritate fără vină. În mijlocul degradării şi păcatului, un astfel de caracter nu era în armonie cu dorinţele lor, şi din această cauză a fost batjocorit şi dispreţuit. Viaţa lui nepătată arunca raze de lumină asupra inimilor oamenilor şi le descoperea nelegiuirea în caracterul ei odios.

Fiul lui Dumnezeu a fost asaltat de puterile întunericului la fiecare pas. După botez, El a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit patruzeci de zile. Am primit scrisori în care se spunea că Hristos nu putea să aibă aceeaşi natură ca omul, căci dacă ar fi avut, El ar fi căzut sub aceleaşi ispite. Dacă nu avea aceeaşi natură cu omul, El nu putea fi exemplul nostru. Dacă nu era părtaş al naturii noastre, nu putea fi ispitit aşa cum este omul. Dacă pentru El nu era posibil să cedeze în faţa ispitei, nu putea fi ajutorul nostru. A fost o realitate solemnă că Hristos a venit să poarte bătăliile ca un om, în locul omului. Ispitirea şi biruinţa lui ne spun că omenirea trebuie să copieze Modelul; omul trebuie să devină părtaş de natură divină.

Divinitatea şi omenescul erau unite în Hristos. Divinitatea nu era degradată de omenesc, ci îşi păstra poziţia, dar omenescul, fiind unit cu divinul, a rezistat celui mai aprig test al ispitei în pustie. Prinţul acestei lumi a venit la Hristos după un post lung, când El era tare înfometat, şi I-a sugerat să poruncească pietrelor să se facă pâini. Dar planul lui Dumnezeu, conceput pentru salvarea omului, prevedea ca Hristos să cunoască foamea, sărăcia şi fiecare fază a experienţei umane. El a rezistat ispitei prin aceeaşi putere pe care o poate avea omul. El s-a prins de tronul lui Dumnezeu, şi nu există nici un bărbat sau femeie care să nu aibă acces la acelaşi ajutor prin credinţă în Dumnezeu. Omul poate deveni părtaş de natură divină. Nu există nici un suflet care să nu aibă ajutorul cerului în ispită şi încercare. Hristos a venit să descopere izvorul puterii Sale, ca omul să nu se bazeze pe capacităţile lui neajutorate.

Cei ce vor birui vor trebui să implice toate puterile fiinţei lor. Ei trebuie să agonizeze pe genunchi în faţa lui Dumnezeu. Hristos a venit să fie exemplul nostru, spre a ne face cunoscut că noi putem deveni părtaşi de natură divină. Cum? Scăpând de stricăciunea care există în lume prin poftă. Satana nu a obţinut biruinţa asupra lui Hristos. El nu şi-a pus piciorul pe sufletul Răscumpărătorului. El nu a atins capul, deşi a zdrobit călcâiul. Hristos, prin exemplul Său, a demonstrat că omul poate trăi în integritate. Omul poate avea o putere de a rezista răului, o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu o pot stăpâni; o putere care îl va aşeza acolo unde poate birui aşa cum a biruit Hristos. Divinul şi omenescul pot fi combinate în ei.

Lucrarea lui Hristos a fost aceea de a prezenta adevărul în cadrul evangheliei, de a descoperi preceptele şi principiile pe care le-a dat omului căzut. Fiecare idee pe care o prezenta El era personală. El nu avea nevoie să împrumute idei de la nimeni, deoarece El era creatorul întregului adevăr. El putea prezenta ideile profeţilor şi filozofilor şi totuşi să-Şi păstreze originalitatea, căci toată înţelepciunea era a Lui. El era izvorul întregului adevăr. El era înaintea tuturor, şi prin învăţătura Sa a devenit liderul spiritual al tuturor secolelor.

Hristos era Cel care vorbise prin Melhisedec, preotul Dumnezeului celui Prea Înalt. Melhisedec nu era Hristos, ci era vocea lui Dumnezeu în lume, reprezentantul Tatălui. De-a lungul tuturor generaţiilor trecute, Hristos era Cel care vorbise. Hristos şi-a condus poporul şi a fost Lumina lumii. Când l-a ales pe Avraam ca reprezentant al adevărului Său, El l-a scos din ţara lui, departe de familia lui, şi l-a pus de o parte. El dorea să-l modeleze după tiparul Său. El dorea să-l înveţe după propriul Său plan. Tiparul învăţătorilor lumii nu trebuia să fie asupra lui. El trebuia să fie învăţat cum să poruncească copiilor şi casei lui după el să păzească calea Domnului, să facă dreptate şi judecată. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să o facem noi. El doreşte să înţelegem cum să ne conducem familiile, copiii, cum să poruncim casei noastre să păzească calea Domnului.

Ioan a fost chemat să facă o lucrare specială. El trebuia să pregătească calea Domnului, să îndrepte cărările. Domnul nu l-a trimis la şcolile profeţilor şi rabinilor. El l-a dus în pustie, departe de adunările oamenilor, ca să poată învăţa din natură şi despre Dumnezeul naturii. Dumnezeu nu dorea ca el să aibă tiparul preoţilor şi conducătorilor. El era chemat să facă o lucrare specială. Domnul era Cel care i-a dat solia. S-a dus el la preoţi şi la conducători să întrebe dacă poate să-şi prezinte solia? Nu. Dumnezeu l-a dus departe de ei, ca să nu poată fi influenţat de spiritul şi învăţătura lor. El era vocea celui ce strigă în pustie: "Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeuul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile în vâlcele!

Atunci se va descoperi slava Domnului şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit" (Isaia 40, 3-5). Aceasta este chiar solia care trebuie dată poporului nostru. Ne aflăm la sfârşitul timpului, iar solia este: "Eliberaţi drumul Împăratului, adunaţi pietrele, ridicaţi un steag pentru popor." Poporul trebuie trezit. Nu este vremea să strigăm pace şi siguranţă. Ni se spune: "Strigă tare şi nu te opri, înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi spune poporului Meu nelegiuirile lui, şi casei lui Iacob păcatele ei."

Lumina slavei lui Dumnezeu strălucea asupra Reprezentantului nostru, iar acest lucru ne spune că slava lui Dumnezeu poate străluci asupra noastră. Cu braţul Său omenesc, Hristos a cuprins rasa umană, iar cu braţul Său divin s-a prins de tronul Celui Infinit, legând pe om de Dumnezeu şi pământul de cer.

Lumina slavei lui Dumnezeu trebuie să cadă asupra noastră. Avem nevoie de ungerea divină de sus. Oricât de inteligent, oricât de educat ar fi un om, el nu este calificat să înveţe pe alţii dacă nu s-a prins cu putere de Dumnezeul lui Israel. Cel care este legat de cer va face lucrările lui Hristos. Prin credinţă în Dumnezeu, el va avea putere asupra omenescului. El va căuta oile pierdute ale casei lui Israel. Dacă putere divină nu este unită cu efortul omenesc, nu aş da un pai pe tot ce poate face cel mai mare dintre oameni. Duhul Sfânt lipseşte din lucrarea noastră. Nimic nu mă înspăimântă mai mult decât să văd spiritul de ceartă manifestat de fraţii noştri. Ne aflăm pe un teren periculos atunci când nu ne putem întâlni ca nişte creştini, şi cu amabilitate să examinăm punctele controversate. Îmi vine să fug dintr-un astfel de loc, ca nu cumva să iau chipul celor care nu pot investiga deschis doctrinele Bibliei. Cei care nu pot examina cu imparţialitate dovezile unei poziţii care se deosebeşte de a lor, nu sunt potriviţi să înveţe în nici un departament al cauzei lui Dumnezeu. Ceea ce avem nevoie este botezul cu Duhul Sfânt. Fără acest lucru, nu suntem mai potriviţi să ieşim în lume decât erau ucenicii după răstignirea Domnului lor. Isus cunoştea lipsa lor şi le-a spus să rămână în Ierusalim până vor primi o putere de sus. Fiecare profesor trebuie să fie un cercetător, ca ochii lui să poată fi unşi să vadă dovezile adevărului progresiv al lui Dumnezeu. Razele Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească în inima lui, dacă vrea să ofere lumină altora.

Nimeni nu este capabil să explice Scripturile fără ajutorul Duhului Sfânt. Dar când te apleci asupra cuvântului lui Dumnezeu cu o inimă umilă şi doritoare de învăţătură, îngerii lui Dumnezeu vor fi alături de tine spre a te impresiona cu dovezile adevărului. Când Duhul lui Dumnezeu se odihneşte asupra ta, nu vor exista sentimente de invidie sau gelozie când examinăm poziţia altuia. Nu va exista nici un spirit de acuzare sau critică, aşa cum a inspirat Satana inimile conducătorilor iudei împotriva lui Hristos. Aşa cum Hristos i-a spus lui Nicodem, aşa vă spun şi eu: "Trebuie să vă naşteţi din nou." Trebuie să aveţi tiparul divin înainte ca să puteţi discerne cerinţele sacre ale adevărului. Dacă învăţătorul nu este un cercetător în şcoala lui Hristos, nu este pregătit să înveţe pe alţii.

Noi va trebui să ajungem în situaţia în care toate diferenţele să fie înlăturate. Dacă cred că am lumină, datoria mea va fi să o prezint. Să presupunem că mă consultam cu alţii referitor la solia pe care Domnul mi-a dat-o pentru popor; făcând aşa, uşa se putea închide astfel ca lumina să nu ajungă la cei la care a trimis-o Dumnezeu. Când a intrat în Ierusalim, întreaga mulţime a ucenicilor a început să se bucure şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare, pentru toate lucrările puternice pe care le-au văzut; şi ziceau, "Binecuvântat să fie Împăratul care vine în numele Domnului. Pace în ceruri şi slavă în locurile preaînalte." Unii dintre fariseii care se aflau în mulţime au zis, "Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Dar El le-a răspuns: Adevărat vă spun că dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga."

Iudeii încercau să oprească proclamarea soliei care fusese profetizată în cuvântul lui Dumnezeu; dar profeţia trebuia să se împlinească. Domnul spune: "Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată" (Maleahi 4,5). Cineva trebuie să vină în spiritul şi puterea lui Ilie, iar când acesta apare, oamenii spun: "Eşti prea zelos, nu interpretezi Scriptura aşa cum trebuie. Dă-mi voie să-ţi spun eu cum să-ţi prezinţi solia."

Sunt mulţi care nu pot face deosebire între lucrarea lui Dumnezeu şi cea a oamenilor. Eu voi comunica adevărul aşa cum mi-l dă Dumnezeu, şi vă spun acum: Dacă veţi continua să căutaţi greşeli, să menţineţi un spirit de împotrivire, nu veţi cunoaşte niciodată adevărul. Isus spunea ucenicilor Săi: "Mai am multe lucruri să vă spun, dar acum nu le puteţi purta." Ei nu erau în poziţia în care să poată aprecia lucrurile sacre şi veşnice. Dar Isus a promis că va trimite un Mângâietor, care le va spune toate lucrurile şi le va aduce aminte tot ce le-a spus El. Fraţilor, nu trebuie să ne punem încrederea în om. Trebuie să vă agăţaţi sufletele neputincioase de Isus. Nu este potrivit să bem apă din vale, deşi există un izvor în munte. Să părăsim apele de jos, să ne îndreptăm spre cele de sus. Dacă există puncte de credinţă pe care nu le înţelegeţi, asupra cărora nu sunteţi de acord, cercetaţi, comparaţi verset cu verset, înfigeţi adânc sapa în mina cuvântului lui Dumnezeu. Aşezaţi-vă pe voi şi opiniile voastre pe altarul lui Dumnezeu, renunţaţi la ideile preconcepute şi lăsaţi Duhul Sfânt să vă conducă în tot adevărul.

Fratele meu spunea odată că nu o să asculte nimic din doctrinele pe care le susţinem noi, de teamă să nu fie convins. Nu venea la întâlnirile noastre şi nici nu asculta prezentările noastre; dar mai târziu a recunoscut că este la fel de vinovat ca şi când a ştiut. Dumnezeu i-a oferit ocazia să afle adevărul, şi îl va considera responsabil pentru acea ocazie. Sunt mulţi printre noi care au prejudecăţi faţă de doctrinele care se discută acum. Ei nu vin să asculte, nu doresc să investigheze cu calm, dar îşi prezintă obiecţiunile pe la spate. Ei sunt perfect mulţumiţi de poziţia lor. "Tu zici, sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic; şi nu ştii că eşti nenorocit, ticălos, sărac, orb şi gol."

Aceste versete se aplică celor care trăiesc sub proclamarea acestei solii, dar nu doresc să o audă. De unde ştiţi că Domnul nu dă dovezi proaspete ale adevărului, aşezându-l într-un context nou, ca să poată fi pregătită calea Domnului? Ce planuri aţi făcut ca lumină nouă să fie introdusă în rândurile poporului lui Dumnezeu? Ce dovezi aveţi că Dumnezeu nu a trimis lumină copiilor Săi? Orice mulţumire de sine, egoism şi mândrie trebuiesc lăsate la o parte. Trebuie să venim la picioarele lui Isus şi să învăţăm de la Cel ce este blând şi smerit cu inima. Isus nu Îşi învăţa ucenicii aşa cum făceau rabinii. Mulţi dintre iudei veneau să asculte cum descoperea Isus tainele mântuirii, dar nu veneau să înveţe; ei veneau să critice, să Îl prindă cu vreo inconsistenţă, ca să poată produce prejudecăţi în mintea poporului. Ei erau mulţumiţi cu cunoştinţele lor, dar copiii lui Dumnezeu trebuie să fie obişnuiţi cu vocea adevăratului Păstor. Nu este aceasta o vreme când este foarte potrivit să postim şi să ne rugăm? Suntem în pericolul de a intra în vrajbă, în pericolul de a ne separa în tabere asupra unui punct controversat. Nu ar fi cazul să-L căutăm pe Dumnezeu cu seriozitate, cu umilinţă, ca să putem şti care este adevărul?

Natanael l-a auzit pe Ioan arătând spre Mântuitorul şi spunând: "Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii." Natanael a privit la Isus, dar a fost dezamăgit de felul cum arăta Mântuitorul lumii. Putea fi Mesia acesta, pe care se vedeau semnele muncii şi sărăciei? Isus era muncitor, El trudise alături de lucrători simpli, şi Natanael s-a depărtat. Dar el nu şi-a format o opinie definitivă despre caracterul lui Isus. El a îngenunchiat sub smochin şi a întrebat pe Dumnezeu dacă omul acesta este Mesia. Pe când se afla acolo, a venit Filip şi i-a spus: "Noi am găsit pe Acela despre care este scris în Legea lui Moise şi în profeţi, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif." Dar cuvântul "Nazaret" a stârnit din nou necredinţa, şi el a zis: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" El era plin de prejudecăţi, dar Filip nu a căutat să-i combată prejudecăţile, ci doar a spus: "Vino şi vezi." Pe când Natanael se apropia de Isus, acesta i-a zis: "Iată un israelit în care nu este vicleşug." Uluit, Natanael L-a întrebat: "De unde mă cunoşti?" "Înainte să te cheme Filip, te-am văzut sub smochin," i-a răspuns Isus.

Nu ar fi bine şi pentru noi să mergem sub smochin să-L rugăm pe Dumnezeu să ne spună care este adevărul? Nu ar privi El spre noi ca şi spre Natanael? Natanael a crezut în Domnul şi a exclamat: "Rabi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, eşti Împăratul lui Israel. Isus i-a răspuns: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri şi mai mari decât acesta. Adevărat, adevărat îţi spun, de acum înainte vei vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul omului."

Aceasta vom vedea şi noi dacă suntem legaţi de Dumnezeu. Dumnezeu vrea să depindem de El şi nu de om. El doreşte să avem inimi noi, doreşte să ne dea descoperiri de lumină de la tronul lui Dumnezeu. Vom avea de înfruntat tot felul de dificultăţi, dar când se prezintă câte un punct controversat, este cazul să mergem la oameni să aflăm poziţia lor, ca apoi să ne modelăm concluziile după ale lor? Nu, mergeţi la Dumnezeu. Spuneţi-I lui ceea ce doriţi. Luaţi Biblia şi cercetaţi ca după comori ascunse.

În cercetarea adevărului, noi nu săpăm destul de adânc. Fiecare suflet care crede adevărul prezent va fi adus în situaţia de a da socoteală pentru speranţa care este în el. Poporul lui Dumnezeu va fi chemat să stea în faţa împăraţilor, conducătorilor, mai marilor acestei lumi, şi ei trebuie să ştie că înţeleg ceea ce este adevărul. Ei trebuie să fie oameni convertiţi. Dumnezeu vă poate învăţa într-o secundă prin Duhul Sfânt mai mult decât vă pot învăţa toţi oamenii mari ai lumii. Universul priveşte asupra controversei care se desfăşoară pe pământ. La un preţ infinit, Dumnezeu a procurat pentru fiecare om o ocazie ca el să afle lucrurile care îl pot face înţelept pentru mântuire. Cu câtă ardoare privesc îngerii să vadă pe cei care vor profita de această ocazie! Când poporului lui Dumnezeu i se prezintă o solie, ei nu trebuie să se ridice împotriva ei, ci trebuie să meargă la Biblie, comparând-o cu legea şi mărturia, iar dacă nu suportă acest test, atunci nu este adevărată. Dumnezeu doreşte ca minţile noastre să se dezvolte. El doreşte să reverse harul Său peste noi. Putem avea o masă plină de bunătăţi în fiecare zi, căci Dumnezeu ne poate deschide întreaga comoară a cerului. Noi trebuie să fim una cu Hristos aşa cum El este una cu Tatăl, iar Tatăl ne va iubi aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său.

Putem avea acelaşi ajutor pe care l-a avut Hristos, putem avea putere pentru fiecare urgenţă. El ne va înconjura de jur împrejur, iar când ne vom afla în faţa conducătorilor şi autorităţilor acestui pământ, nu va trebui să ne gândim mai dinainte ce trebuie să spunem. Dumnezeu ne va învăţa chiar în acel moment. Să ne ajute Dumnezeu să venim la picioarele lui Isus şi să învăţăm de la El, înainte să căutăm să devenim învăţători pentru alţii.

 

Review and Herald, 18 feb 1890