Ellen G. White către delegații de la CG din 1888

Minneapolis, Minnesota, noiembrie 1888 – Ms 15, 1888

 

Vă implor să manifestaţi spiritul creştin. Nu permiteţi simţămintelor puternice de prejudecată să apară, căci noi ar trebui să fim pregătiţi să cercetăm Scriptura fără prejudecăţi, cu respect şi deschidere. Avem nevoie să ne rugăm cu privire la diferenţele de opinie asupra Scripturii. Nu ar trebui să permitem sentimentelor personale să ne influenţeze cuvintele sau judecata. Dacă refuzaţi lumina pe care Dumnezeu v-o trimite, întristaţi Duhul lui Dumnezeu.

Dr. Waggoner ne-a vorbit într-o manieră directă. În ceea ce a spus el există lumină preţioasă. Unele lucruri prezentate în legătură cu legea din Galateni, dacă înţeleg pe deplin poziţia lui, nu se armonizează cu înţelegerea pe care am avut-o noi asupra acestui subiect; însă adevărul nu va pierde nimic prin cercetare. De aceea, în Numele lui Hristos, vă rog să vă aplecaţi asupra Cuvântului viu şi, cu rugăciune şi umilinţă, să Îl căutaţi pe Dumnezeu. Fiecare ar trebui să ştie că are privilegiul de a cerceta Scripturile pentru el însuşi, şi ar trebui să facă acest lucru cu rugăciune sinceră pentru ca Dumnezeu să-i dea o înţelegere corectă a Cuvântului Său, ca să poată avea certitudinea, pe baza unor dovezi clare, că ştie care este adevărul.

Am căutat să am acea umilinţă şi acea dispoziţie de a fi învăţată ca un copil. Domnul a fost binevoitor să-mi dea multă lumină, totuşi ştiu că El conduce şi alte minţi şi le descoperă tainele Cuvântului Său, şi doresc să primesc fiecare rază de lumină pe care Dumnezeu mi-o va trimite, chiar dacă ar veni prin cel mai umil dintre servitorii Săi.

De un lucru sunt sigură, că voi, ca şi creştini, nu aveţi dreptul să nutriţi duşmănie, răutate şi prejudecată faţă de dr. Waggoner, care a prezentat punctele sale de vedere într-o manieră clară, directă, aşa cum ar trebui să o facă un creştin. Dacă el este greşit, voi ar trebui să căutaţi să-i arătaţi din Cuvântul lui Dumnezeu într-o manieră calmă, înţeleaptă, creştinească, unde sunt învăţăturile lui în dezacord cu acesta. Dacă nu puteţi face aşa, nu aveţi nici un drept să căutaţi greşeli, să criticaţi, să lucraţi pe ascuns, să amăgiţi pe alţii cu împotrivirile voastre. Acesta este modul lui Satana de a lucra.

Eu nu consider că unele interpretări ale Scripturii date de doctorul Waggoner sunt corecte. Dar cred că el este în întregime sincer în ceea ce afirmă, îi respect simţămintele şi îl tratez ca pe un creştin onorabil. Nu am nici un motiv să gândesc că el nu este la fel de preţuit de Dumnezeu ca oricare dintre fraţii mei, şi îl voi considera un frate creştin atâta timp cât nu există nici o dovadă că este nedemn de acest lucru. Faptul că el în mod sincer înţelege unele pasaje din Scriptură diferit faţă de dumneavoastră sau faţă de mine nu este un motiv pentru care ar trebui să îl tratăm ca pe un răufăcător sau ca pe un om periculos şi să îl facem obiectul criticii nedrepte. Nu ar trebui să ridicăm glasul împotriva lui sau a învăţăturilor lui decât dacă putem prezenta argumente serioase în sensul acesta şi îi putem arăta că este greşit. Nimeni nu ar trebui să se simtă liber să manifeste un spirit combativ.

Sunt unii care doresc să se stabilească de îndată care este varianta corectă a problemei care se dezbate. Se recomandă ca această chestiune să fie rezolvată imediat, aşa cum i-ar plăcea fratelui B. Dar sunt fraţii pregătiţi pentru o astfel de decizie? Nu pot aproba un astfel de demers, pentru că fraţii noştri sunt stăpâniţi de un spirit care le agită simţurile şi le stârneşte pornirile, până când acestea le controlează judecata. La câtă tulburare există acum, ei nu sunt pregătiţi să ia decizii corecte.

Ştiu că ar fi periculos să denunţăm poziţia doctorului Waggoner ca fiind în întregime eronată. Aceasta ar plăcea vrăjmaşului. Văd frumuseţea adevărului în prezentarea neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea aşa cum ne-a expus-o doctorul. Mulţi dintre voi spuneţi: “Este lumină şi adevăr.” Totuşi, până acum voi nu aţi prezentat acest lucru în această lumină. Nu este posibil ca printr-o cercetare sinceră a Scripturii, însoţită de rugăciune, el să fi văzut o lumină mai mare asupra anumitor aspecte? Ceea ce a fost prezentat se armonizează perfect cu lumina pe care Dumnezeu a binevoit să mi-o dea pe tot parcursul experienţei mele.

Dacă fraţii noştri din conducere ar accepta doctrina care a fost prezentată atât de clar – neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea – şi eu ştiu că ei au nevoie să primească aceasta, prejudecăţile lor şi-ar pierde efectul şi poporul ar primi hrană la timp potrivit. Să ne luăm Bibliile şi, cu rugăciune plină de umilinţă şi un spirit dispus să înveţe, să venim la Marele Învăţător al lumii; să ne rugăm ca David: “Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Ps. 119:18).

Nu văd nici o scuză pentru tulburarea care a fost creată la această întâlnire. Este prima dată când am avut ocazia să ascult ceva în legătură cu acest subiect. Nu am discutat nimic cu privire la aceasta cu fiul meu, W.C. White, cu doctorul Waggoner sau cu fratele A.T. Jones. La întâlnirea aceasta am auzit pentru prima dată argumentele doctorului Waggoner în favoarea poziţiei sale. Mesajele sosite de la preşedintele aflat la Battle Creek sunt menite să vă determine să luaţi decizii pripite şi poziţii categorice; dar vă avertizez împotriva acestui lucru. Acum nu sunteţi liniştiţi; sunt mulţi care nu ştiu ce cred. Este periculos să luaţi decizii în legătură cu vreun punct controversat fără a lua în considerare imparţial toate laturile problemei. Simţăminte tulburate vor da naştere la acţiuni nesăbuite. Este cert că mulţi au venit la această întâlnire cu impresii false şi păreri preconcepute. Ei au concepţii care nu se întemeiază pe adevăr. Chiar dacă poziţia pe care am avut-o cu privire la cele două legi este adevărată, Duhul adevărului nu va sprijini astfel de măsuri pentru a o apăra aşa cum o faceţi voi. Spiritul care însoţeşte adevărul ar trebui să fie în aşa fel încât să Îl reprezinte pe Autorul adevărului.

Apostolul Iacov spune: “Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:13-18).

Adevărul trebuie prezentat aşa cum este în Isus; dacă sunt unii printre noi care devin agitaţi pentru că la această întâlnire sunt prezentate idei contrare faţă de ceea ce au crezut, atunci opriţi criticile nesfinte şi cercetaţi cu imparţialitate subiectul şi aceasta va sfinţi sufletul.

În urmă cu doi ani, când eram în Elveţia, o voce mi s-a adresat în timpul nopţii spunându-mi: “Urmează-mă.” Se părea că m-am ridicat şi l-am urmat pe însoţitorul meu. Se părea că mă aflu în adunarea din Battle Creek, şi însoţitorul mi-a dat instrucţiuni cu privire la multe lucruri din cadrul conferinţei. Voi sublinia câteva lucruri care au fost spuse: ”Duhul lui Dumnezeu nu a avut o influenţă dominantă la această întâlnire. Spiritul care stăpânea pe farisei vine să ia în stăpânire şi acest popor, care a fost în mare măsură binecuvântat de Dumnezeu.”

S-au spus multe lucruri pe care nu vi le voi prezenta acum. Mi s-a spus că era nevoie de o mare redeşteptare spirituală printre cei cu funcţii de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu. Nu exista perfecţiune în nici unul dintre puncte, fie de o parte, fie de cealaltă a chestiunii în discuţie. Trebuie să cercetăm Scripturile pentru a găsi dovezi în sprijinul adevărului. “Sunt doar câţiva, chiar printre cei care pretind a crede aceasta, care înţeleg solia îngerului al treilea, şi totuşi aceasta este solia pentru acest timp. Este adevăr prezent. Dar cât de puţini primesc această solie în plinătatea ei şi o prezintă poporului în puterea ei! Pentru mulţi, ea are doar puţină putere.”

Însoţitorul meu a spus: “Mai este încă multă lumină care trebuie să strălucească din legea lui Dumnezeu şi din evanghelia neprihănirii. Această solie, înţeleasă în adevăratul ei caracter şi proclamată prin Duhul, va lumina pământul cu slava ei. Marea chestiune decisivă urmează să fie adusă înaintea tuturor naţiunilor, limbilor şi popoarelor. Lucrarea de încheiere a soliei celui de-al treilea înger va fi însoţită de o putere care va transmite razele Soarelui Neprihănirii asupra tuturor aspectelor vieţii, şi se vor lua decizii de partea lui Dumnezeu ca Guvernator suprem; legea Sa va fi considerată regula Sa de guvernare.”

Mulţi dintre cei ce pretind a crede adevărul, pentru a scăpa de persecuţie, îşi vor schimba opiniile în vreme de primejdie şi vor lua apărarea celor care calcă legea lui Dumnezeu. Cei care vor rămâne credincioşi şi drepţi până la sfârşit îşi vor umili profund inimile înaintea lui Dumnezeu. Dar Satana va lucra în aşa fel asupra elementelor neconsacrate ale minţii omeneşti încât mulţi nu vor primi lumina pe calea pe care Dumnezeu a ales să o ofere.

Vă implor, fraţii mei, nu fiţi ca fariseii, care erau orbiţi de mândrie spirituală, îndreptăţire de sine, încredere în sine, şi care, din cauza tuturor acestora, au fost părăsiţi de Dumnezeu. Ani de zile am primit instrucţiuni şi avertizări că acesta este pericolul în care se află poporul nostru. Scriptura spune: “Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12:42,43).

Există pericolul cert ca unii care mărturisesc a crede adevărul să fie găsiţi în aceeaşi situaţie ca şi iudeii. Ei împrumută ideile oamenilor cu care sunt prieteni, nu pentru că prin cercetarea Scripturii au primit în mod conştient ca adevăr învăţăturile doctrinare. Vă implor să vă încredeţi în Dumnezeu; nu vă închinaţi şi nu vă încredeţi în nici un om. Nu permiteţi ca dragostea voastră faţă de oameni să îi susţină în locuri de răspundere pe care nu sunt calificaţi să le ocupe spre slava lui Dumnezeu; căci omul este limitat şi supus greşelii, predispus să fie controlat de propriile păreri şi simţăminte. Preţuirea şi îndreptăţirea de sine se abat asupra noastră şi mulţi vor cădea din cauza necredinţei şi a nelegiuirii, căci în inimile multora harul lui Hristos nu domneşte.

Noi trebuie să căutăm mereu adevărul ca pe o comoară ascunsă. Vă implor să nu vă închideţi uşa inimii astfel ca nici o rază de lumină să nu pătrundă. Aveţi nevoie de mai multă lumină, aveţi nevoie de o înţelegere mai clară a adevărului pe care îl transmiteţi poporului. Dacă nu vedeţi voi înşivă lumina, îi veţi închide uşa; dacă veţi putea, veţi împiedica razele de lumină să ajungă la popor. Să nu se spună despre acest popor în mare măsură binecuvântat: “Nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre” (Luca 11:52). Toate aceste învăţături sunt date spre binele celor peste care vor veni sfârşiturile veacurilor.

Mi s-a arătat că Isus ne va descoperi adevăruri vechi, preţioase, într-o lumină nouă, dacă suntem gata să le primim; dar ele trebuie primite exact în modul în care Domnul alege să ni le trimită. Cercetaţi Biblia cu inimi umile, zdrobite, cu respect şi dragoste unul faţă de celălalt. Poate că lumina nu va veni în conformitate cu planurile pe care le fac oamenii. Dar toţi cei care respectă Cuvântul aşa cum îl găsesc scris, toţi cei care împlinesc voia Sa aşa cum pot mai bine, vor şti dacă o învăţătură este de la Dumnezeu, în ciuda eforturilor vrăjmaşului de a tulbura minţile şi de a face neclar Cuvântul. Dumnezeu îndreaptă atenţia fiecărui om către Cuvântul viu.. Nimeni să nu gonească Duhul lui Dumnezeu răstălmăcind Scriptura, aplicând interpretările omeneşti asupra Cuvântului inspirat; nimeni să nu urmeze pe o cale nedreaptă, să nu rămână în întuneric, nedoritor să-şi deschidă urechile ca să audă, şi totuşi să se simtă liber să despice firul în patru şi să-şi semene îndoielile asupra a ceea ce nu îşi iau timp să asculte.

Cuvântul inspiraţiei, care a fost păstrat de-a lungul secolelor prin puterea lui Dumnezeu, trebuie mânuit cu grijă. Dacă oamenii ar fi călăuziţi de Duhul Sfânt, s-ar implica cu toată fiinţa, cercetând şi săpând după aur preţios în minele lui Dumnezeu. Ei vor fi nerăbdători să vină în acord cu scrierile bărbaţilor inspiraţi. Dacă nu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, vor da pe faţă aceasta, fiind nemulţumiţi cu privire la Cuvântul Său şi asumându-şi dreptul de a judeca învăţăturile lui, aşa cum făceau iudeii.

Ar trebui să ne păzim de influenţa oamenilor care s-au obişnuit să contrazică, pentru că sunt într-un pericol permanent de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu în mod amăgitor. Sunt oameni în bisericile noastre de pe tot cuprinsul ţării care vor perverti înţelegerea Scripturii, făcând din aceasta o armă cu care să-l învingă pe adversar. Ei nu respectă Cuvântul Sfânt. Ei aplică propria interpretare asupra declaraţiilor lui. Hristos, nădejdea slavei, nu se regăseşte aici. Ei sunt critici educaţi, dar adevărurile spirituale pot fi înţelese doar spiritual. Aceşti oameni sunt întotdeauna gata şi înarmaţi să se opună pe loc oricărui lucru care vine în contradicţie cu opiniile lor. Ei folosesc Scripturile într-un mod neînţelept, înălţându-se pe sine în tot ce fac.
“Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia” (2Tim 2:24-26). Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci trebuie să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu în felul în care a poruncit Dumnezeu. Orice altă cale nu este calea lui Dumnezeu şi va crea confuzie.

Fratele Morrison este un polemist, este un om care nu a cunoscut zilnic, printr-o experienţă vie, blândeţea şi umilinţa lui Hristos. El este în pericolul de a emite ipoteze false şi de a le trata ca fiind realităţi. El va crea tensiune, iar rezultatul va consta în dezbinări şi certuri. El trebuie să biruiască multe lucruri, iar daca nu reuşeşte aceasta, îşi va pierde credinţa, ca şi fratele Canright. Este periculos să nutreşti simţăminte egoiste. El trebui să aibă blândeţea lui Hristos; puterea sfinţitoare a adevărului trebuie adusă în sanctuarul sufletului său: atunci el va fi un instrument şlefuit în mâinile lui Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa.

Este ceva ce ne priveşte direct dacă desăvârşim un caracter creştin sau nu, crescând în har şi în cunoaşterea Domnului nostru Isus Hristos. Dacă învăţăm zilnic în şcoala lui Hristos, vom obţine zilnic o experienţă în viaţa de creştin şi nu vom fi egoişti şi mândri. Vom fi umili ca nişte copilaşi, iar în cuvintele noastre va fi o putere dătătoare de viaţă care va cădea ca roua. Atunci se vor vedea roadele neprihănirii, semănate în pace de cei care caută pacea.

Creşterea în har îi va da fratelui Morrison o capacitate sporită de a înţelege tainele adânci ale evangheliei. Cei cărora le lipseşte într-o măsură atât de mare cunoaşterea lui Hristos nu ştiu de ce duh sunt mânaţi. Ei vor fi neroditori şi lipsiţi de spiritul lui Hristos. Cunoaşterea lui Hristos şi a Cuvântului este temelia şi plinătatea întregii ştiinţe. Mulţi lucrători nu sunt potriviţi acum pentru poziţia pe care o ocupă. Ei trebuiesc transformaţi de harul lui Hristos. Dumnezeu doreşte să ofere fraţilor noştri alt spirit. Fără această transformare, ei vor nutri un spirit de neascultare faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său în lucrarea lor; şi dacă această amprentă este pusă asupra lucrării, Dumnezeu va fi dezonorat. Influenţa liniştitoare şi mângâietoare a harului lui Hristos trebuie să şlefuiască şi să modeleze caracterul; apoi va fi o plăcere să te comporţi corect, să iubeşti îndurarea şi să umbli în umilinţă cu Dumnezeu.

Spiritul combativ şi-a făcut loc în rândul păzitorilor sabatului pentru a lua locul Spiritului lui Dumnezeu. Ei au aşezat oameni limitaţi acolo unde Dumnezeu ar trebui să fie, însă nimic nu este de ajuns pentru noi decât locuirea lui Hristos în inimile noastre prin credinţă. Trebuie să intrăm în posesia adevărului. Hristos trebuie să fie Mântuitorul nostru printr-o cunoaştere practică. Ar trebui să cunoaştem prin credinţă ce înseamnă să avem păcatele iertate şi să fii născut din nou. Ar trebui să avem o înţelepciune mai înaltă şi mai profundă decât cea a omului pentru a ne conduce prin mijlocul pericolelor ce ne înconjoară pe cale. Duhul lui Hristos trebuie să fie în noi tot aşa cum sângele este în corp, circulând prin el ca o putere ce dă viaţă.

Cea mai mare teamă a noastră ar trebui să fie aceea că vom fi găsiţi luptând împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt care trebuie să fie călăuza noastră în mijlocul tuturor pericolelor din ultimele zile. Trebuie să fim siguri că suntem de partea Domnului, că avem adevărul aşa cum este el în Isus. Având harul lui Dumnezeu în suflet, putem fi siguri oriunde, puternici în Domnul şi în puterea măreţiei Sale.

Ar trebui să descurajăm metoda care tinde să-i facă pe oameni polemişti. Vă îndemnăm să nu-i aduceţi pe tinerii care se pregătesc să devină învăţători ai adevărului Bibliei în legătură cu cei care au un spirit combativ, căci, cu siguranţă, caracterul lor va fi greşit modelat. Cel obişnuit să contrazică este atât de familiarizat să schimbe şi să denatureze dovezile clare, şi chiar Scriptura, pentru a dovedi că are dreptate, încât va contrazice tot ce nu-i convine şi nu este în armonie cu ideile sale, găsind cusur Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.

Există prea puţină dependenţă de Dumnezeu. Când Dumnezeu va avea o lucrare deosebită pentru înaintarea adevărului, El îi va conduce pe oameni să lucreze în minele adevărului cu credincioşie pentru a descoperi aurul preţios. Aceşti oameni vor fi la fel de statornici ca şi Hristos. Ei nu vor cădea şi nu vor fi descurajaţi. Eul lor va dispărea în Isus. Oamenii vor merge înainte în duhul şi puterea lui Ilie pentru a pregăti calea pentru cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Misiunea lor este aceea de a pregăti calea. Unele lucruri trebuiesc dărâmate, altele trebuiesc construite. Vechile comori trebuiesc reaşezate în cadrul adevărului. Ei trebuie să predice Cuvântul lui Dumnezeu; mărturia lor nu trebuie să fie influenţată de părerile şi ideile care au fost considerate corecte, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. Trebuie să Îl înalţe pe Hristos şi să cheme păcătoşii la pocăinţă. Trebuie să dea pe faţă îndurarea lui Hristos, să meargă drept înainte, dând la o parte îndoiala şi urmărind ca în toate datoriile lor să fie blânzi şi curtenitori, să facă bine şi să câştige suflete la Isus.

Pe marginea Scripturii nu ar trebui să se discute într-un mod combativ. Cei care s-au obişnuit să contrazică şi-au dezvoltat atât de mult spiritul combativ încât sunt gata să găsească defecte Cuvântului lui Dumnezeu şi să se împotrivească oricărui lucru care nu se armonizează cu ideile sau părerile lor. Ei sunt în elementul lor când se oferă ocazia să pună la îndoială şi să critice, pentru că este un lucru firesc pentru ei să fie pregătiţi pentru luptă în orice moment. Se joacă cu vorbele, interpretează şi citează greşit, deoarece acesta a devenit un obicei bine înrădăcinat al lor, o a doua natură. Nimic nu este în siguranţă în mâinile lor. Domnul doreşte ca aceia care se află în această situaţie să se pocăiască, pentru a deveni ca şi copilaşii – modeşti, umili, dispuşi a fi învăţaţi şi asemenea lui Hristos.

Noi trebuie să avem puterea lui Dumnezeu pentru a domoli şi a schimba acele trăsături aspre ale caracterului nostru, ca să fim sensibili la influenţa adevărului. Ar trebui să privim cu respect Cuvântul lui Dumnezeu, ca pe ceva sfânt. Hristos este adevărul şi fără El nu cunoaştem nimic aşa cum trebuie să cunoaştem. Nouă ne lipseşte spiritualitatea adevăratei religii.

Când iudeii au făcut primul pas în respingerea lui Hristos, au făcut un pas periculos. Când s-au strâns mărturii ulterioare că Isus din Nazaret a fost Mesia, au fost prea mândri ca să recunoască faptul că greşiseră. La fel este şi cu poporul nostru din prezent, care respinge adevărul. Ei nu-şi iau timp să analizeze cu sinceritate, cu rugăciune stăruitoare, dovezile adevărului şi se împotrivesc lucrurilor pe care nu le înţeleg. Întocmai ca şi iudeii, consideră ca de la sine înţeles că au tot adevărul şi simt un fel de dispreţ pentru oricine care s-ar presupune că ar avea idei mai corecte decât ei înşişi cu privire la adevăr. Ei decid că toate mărturiile prezentate nu cântăresc în faţa lor nici cât un pai, le spun şi altora că învăţătura nu este adevărată şi, în final, când se conving că mărturia pe care au condamnat-o atât de mult este lumină, sunt mult prea mândri să spună “Am greşit”; continuă să nutrească îndoială şi necredinţă şi sunt prea mândri să-şi dea pe faţă convingerile. Din această cauză, fac paşi care conduc la nişte rezultate pe care nu şi le-au imaginat.

Cei care nu s-au obişnuit să gândească şi să cerceteze pentru ei înşişi, cred anumite învăţături doar pentru că le cred şi cei cu care sunt întovărăşiţi în lucrare. Ei se opun adevărului fără să meargă personal la Scriptură pentru a învăţa care este adevărul. Din cauză că cei în care ei se încred resping lumina, o resping şi ei, fără să ştie că în realitate resping sfatul lui Dumnezeu.

Dumnezeu are de făcut în lumea noastră o lucrare pe care multe minţi limitate nu o văd şi nu o înţeleg, iar când Dumnezeu descoperă poporului Său adevărul, iar el nu vine în armonie cu propriile lor idei, mulţi sunt gata să-l dispreţuiască şi să-l respingă. Vă implor, fraţilor, respectaţi Biblia. Cereţi-I stăruitor lui Dumnezeu lumină. Postiţi şi rugaţi-vă pe genunchi în odăiţa voastră. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă conducă în tot adevărul. Spuneţi-I că doriţi adevărul aşa cum este în Isus. Nu este înţelept ca unii dintre aceşti tineri să se supună vreunei hotărâri la această întâlnire, unde la ordinea zilei este mai degrabă împotrivirea, decât cercetarea. Scriptura trebuie să fie obiectul vostru de studiu, apoi veţi şti că aveţi adevărul. Deschideţi-vă inima pentru ca Dumnezeu să poată scrie adevărul pe tablele ei.

Cineva care doreşte să predice lucrurile sfinte nu ar trebui să continue să lucreze cu oamenii înainte de a fi sigur că are adevărul. Nu ar trebuie să meargă mai departe, dacă are simţământul că este posibil ca nu toate învăţăturile pe care le apără să se întemeieze pe Biblie. Dacă nu este convins pe deplin că ceea ce prezintă este adevăr, predicarea lui va fi fără putere, afară de cazul când ar avea aroganţa de a prezenta simple presupuneri ca pe nişte dovezi solide. Deşi nu este cinstit, cei cu un spirit combativ ascuţit au procedat deseori aşa. Autoritatea pe care o aveţi asupra poporului ar trebui să rezulte din Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o învăţătură nu trebuie crezută doar pentru că cineva spune că este adevăr. Nu ar trebui să o credeţi doar pentru că fratele Smith, fratele Kilgore, fratele Van Horn sau fratele Haskell afirmă că ea este adevărată, ci pentru că Însuşi Dumnezeu a spus-o în Cuvântul Său viu.

Adevărul va triumfa, şi cei care au primit adevărul pe baza faptului că Dumnezeu l-a descoperit în Cuvântul Său vor triumfa împreună cu el. Cei care neglijează să umble după dovezi pentru ei înşişi, şi se bazează pe ceea ce altcineva spune, vor oscila şi astfel nădejdea lor se va risipi. Poruncile lui Dumnezeu trebuie să se facă auzite. El spune: “Mergeţi înainte.” Există zone întinse care trebuiesc explorate. Există mine care adăpostesc nestemate preţioase ale adevărului, iar ele trebuiesc descoperite. Nimeni să nu închidă aceste mine şi să nu înceteze să sape după adevăr, de teamă să nu trebuiască să renunţe la vreo idee sau părere preconcepută. Nu, fraţilor, noi dorim să cunoaştem adevărul; şi va fi vai de cel care va întoarce spatele adevărurilor preţioase doar pentru nu doreşte să le creadă.

Nimănui nu trebuie să i se permită să închidă căile prin care lumina adevărului urmează să vină la popor. De îndată ce se va încerca acest lucru, Duhul lui Dumnezeu va fi împiedicat să lucreze, căci acel Duh este în mod constant la lucru pentru a da lumină proaspătă şi crescândă poporului Său prin Cuvânt. Lăsaţi dragostea lui Hristos să domnească în inimi acum. Fie ca toţi să se predea acelei puteri cereşti, singura care poate crea unitate prin îndepărtarea ambiţiilor egoiste şi a mândriei omeneşti. Când Duhul lui Dumnezeu va veni, dragostea va lua locul conflictului, pentru că Isus este dragoste; dacă s-ar fi tânjit după duhul lui Hristos în acest loc, întâlnirea noastră ar fi fost ca o oază în deşert.

A fost primit în inimă adevărul aşa cum este el în Isus? Gândul lui Dumnezeu şi căile Sale au devenit gândul nostru şi căile noastre? Este legea lui Dumnezeu ţelul nostru? Dacă da, principiile ei vor fi manifestate în viaţa noastră. Oriunde domneşte dragostea lui Isus există pace cu Dumnezeu, bucurie în Dumnezeu; şi dragostea şi bucuria sunt reflectate asupra altora. Nu ne putem permite să fim înşelaţi de aparenţe, forme. Adevărul Bibliei poate fi citit iar noi putem crede că o formă a cuvintelor poate împlini ceea ce numai Duhul lui Dumnezeu poate împlini prin puterea Sa transformatoare. Noi putem ţine cu tărie la unele puncte ale adevărului, în timp ce refuzăm raze proaspete de lumină pe care Dumnezeu ni le poate trimite pentru a ne arăta frumuseţea adevărului. Este periculos pentru noi să păşim în întuneric. Nu ar trebui să respingem sau să ne opunem punctelor de vedere ale confraţilor pe motiv că ei nu sunt de acord cu ideile noastre, până ce nu am epuizat toate mijloacele care care ne stau la îndemână pentru a şti dacă sunt adevărate, comparând verset cu verset.

Dacă nu procedăm aşa, de la prima abordare a părerilor diferite de ale noastre se va manifesta un spirit combativ. Putem fi conduşi de vrăjmaşul pentru a lua o poziţie împotriva adevărului, pentru că nu ni se prezintă într-o manieră care să ne convină; ca şi iudeii înşelaţi, ne vom împotrivi luminii pe care Dumnezeu o trimite; şi lumina aceea, în loc să fie o binecuvântare pe care cerul doreşte să ne-o dea pentru a creşte în spiritualitate şi în cunoaşterea lui Dumnezeu, va deveni o piatră de poticnire, de care ne vom împiedica mereu. Vom deveni iritaţi şi indignaţi, căci în inima noastră este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Cel ce a refuzat lumina, nu va mai putea înţelege dovezile prezentate ulterior din Scriptură. Bărbaţii din Nazaret au lăsat necredinţa să pătrundă în inimile lor, şi ca rezultat L-au respins pe Hristos. Împotriva adevărului se va manifesta spiritul combativ şi vor fi folosite mijloace necinstite pentru a-i influenţa pe alţii şi pentru a-l face fără nici un efect. Domnul doreşte ca mintea noastră să fie sfinţită, elevată, înnobilată pentru ca să putem distinge adevărul de eroare şi să aducă adevărul în templul sufletului, ca să poată exercita o influenţă asupra spiritului şi caracterului nostru.

Cel mai rău lucru care ar putea veni asupra noastră ca popor este amăgirea fatală care a constituit ruina Horazinului şi a Betsaidei. Ei au avut lumină mare, privilegii şi binecuvântări deosebite. Isus era cu ei, dar ei nu au apreciat şi nu au primit lumina pe care le-a dat-o. Astfel, au ratat ocazia de a deveni mai buni.

Aş dori să atenţionez toţi fraţii pastori, şi în special pe cei tineri, să nu atingă niciodată o carte lumească şi nici să prezinte vreodată idei sceptice. Unii au gândit că este esenţial să înţeleagă aceste lucruri pentru a putea să preîntâmpine eventualele obiecţii. În colegiul nostru, cei obişnuiţi să contrazică au fost educaţi în lumina obiecţiilor aduse Bibliei. Uneori acest lucru a fost făcut de studenţii noştri cu scopul de a aduce lumina adevărului în contrast cu învăţăturile lumeşti. Atunci când sufletul este ispitit, Satana face ca seminţele îndoielii care au fost astfel semănate, să încolţească şi apoi să rodească. O astfel de metodă este periculoasă pentru studenţii noştri. Niciodată să nu acordaţi nici cea mai mică atenţie argumentelor lumeşti. Feriţi-vă de ele aşa cum v-aţi feri de un şarpe, căci în ele se ascunde un ac veninos care va paraliza sufletul.

Principiile şi practicile trebuiesc păzite cu stricteţe. Obiceiurile se formează prin antrenarea minţii într-o anumită direcţie. Ceea ce facem o dată, facem mult mai uşor a doua oară, şi învăţăm să menţinem o anumită direcţie determinaţi de obicei. Dacă suntem obişnuiţi să găsim greşeli, vom fi predispuşi la îndoială şi nesiguranţă. Când Isus nu locuieşte în suflete, tendinţa moştenită spre nesiguranţă, îndoială şi critică se va extinde asupra Cuvântului lui Dumnezeu, ca şi asupra mărturiilor, iar obiceiul de a găsi greşeli va ruina sufletul. Teama şi respectul sfânt în ce priveşte mânuirea Scripturii vor fi înlocuite de presupuneri nefondate şi îndrăzneţe, un spirit mândru, lăudăros, căruia îi place să se lupte, şi cele mai sfinte lucruri vor fi privite cu uşurătate, cele mai sacre simţăminte vor fi călcate în picioare. Dumnezeu poate influenţa într-o măsură foarte mică asemenea lucrători.

Noi ar trebui să ţinem cu tărie la fiecare fărâmă de adevăr descoperit nouă în Cuvântul viu; în schimb, nu trebuie să credem că avem cunoştinţă de tot adevărul care ne este pregătit. Trebuie să ne întrebăm încotro ne îndreptăm. Chiar şi inspiraţia Scripturii a fost pusă la îndoială de omul limitat, şi au procedat cu Biblia lui Dumnezeu în acelaşi fel ca şi cu mărturiile Duhului lui Dumnezeu, modificându-le cum le-a plăcut şi, procedând aşa, le-au făcut fără nici un efect. Cei ce procedează astfel nu ştiu ce fac.

Mintea va fi cuprinsă de întuneric şi acesta va fi direct proporţional cu lumina care nu a fost apreciată, dacă Domnul nu este căutat din toată inima şi nu are loc o lucrare hotărâtă de pocăinţă. Dacă Duhul Sfânt nu stăpâneşte asupra eului şi nu controlează minţile şi inimile oamenilor care se găsesc în posturi înalte, aceştia nu vor reuşi să umble în armonie cu descoperirile lui Dumnezeu; vor pune la îndoială şi vor despica firul în patru în legătură cu orice rază de lumină pe care o trimite Dumnezeu şi vor renunţa la învăţăturile lui Hristos, încrezându-se în ei înşişi şi bazându-se pe aşa-zisa lor cunoaştere a adevărului. La fel cum iudeii au refuzat lumina lumii, foarte mulţi dintre cei care pretind să creadă adevărul prezent vor refuza lumina pe care Domnul o va trimite poporului Său. [Citat din Apocalipsa 3:14-21.]

Oare aceste avertizări solemne nu au nici o importanţă pentru noi?

Nu-l lăsaţi niciodată pe Satana să vă controleze. Noi, ca popor, avem nevoie de umilinţă. La această conferinţă noi sădim seminţe care vor da o recoltă, iar rezultatele vor avea urmări veşnice. Lucrătorii tineri vă privesc pentru a vedea ce spirit daţi pe faţă la această întâlnire şi cum îi trataţi pe aceia care au opinii diferite de ale voastre. Ştiţi că în legătură cu legea lui Dumnezeu a strălucit lumină preţioasă, căci o dată cu acea lege a fost prezentată neprihănirea lui Hristos. Doctorul Waggoner v-a prezentat lumină preţioasă, nu o lumină nouă, ci o lumină veche care fusese pierdută din vedere de către mulţi, iar acum străluceşte cu raze puternice înaintea noastră. Să fim conduşi de un spirit imparţial. Deşi consideraţi că este posibil ca ideile sale asupra acestui subiect să nu fie în întregime corecte, nu faceţi declaraţii neadevărate, nu-i răstălmăciţi cuvintele; nu-l puneţi într-o lumină falsă; păstraţi spiritul lui Hristos; păziţi poruncile lui Dumnezeu, iubiţi-L pe Dumnezeu cu tot sufletul şi pe aproapele vostru ca pe voi înşivă.

Legea lui Dumnezeu spune: “Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” Sper că nu va pleca nimeni de la această întâlnire repetând declaraţiile neadevărate care au circulat aici sau ducând cu ei spiritul care s-a dat pe faţă aici. Acela nu a fost spiritul lui Hristos; el provine din altă parte. Toţi cei care au adevărul au capacitatea de a fi imparţiali. Aveţi grijă, fraţii mei, ca ideile care vin de la un om limitat să nu fie primite ca din gura lui Dumnezeu. Noi vrem să fim creştini. Ar trebui să ne rugăm şi să studiem mai mult Biblia. Nimic din ceea ce nu poartă recomandarea cerului nu este sigur. Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi. Cuvântul Său este infinit şi fiecare om va descoperi că este mereu sigur şi neschimbător.

 

(Publicată în The EGW 1888 Materials, 163)