Caracterul lui Dumnezeu

Ellen G. White

 

DA 487 (cap. Ultima călătorie din Galilea) Misiunea lui Hristos nu este aceea de a-i constrânge pe oameni să-L primască. Numai Satana și oamenii stăpâniți de duhul lui caută să forțeze conștiința. Sub pretenția râvnei pentru dreptate, oamenii asociați cu îngerii răi aduc suferință asupra semenilor lor pentru a-i converti la ideile lor religioase; dar Hristos se arată totdeauna plin de îndurare, căutând să câștige inimile oamenilor prin descoperirea dragostei Sale…

Nu poate exista dovadă mai clară că avem spiritul lui Satana decât dispoziția de a răni și distruge pe aceia care nu apreciază lucrarea noastră sau acționează contrar ideilor noastre.

DA 22 (cap. Dumnezeu cu noi) Pământul era întunecat din cauza înțelegerii greșite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înșelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată. Acest lucru nu se putea face prin forță. Exercitarea forței este contrară principiilor de guvernare ale lui Dumnezeu; El nu dorește decât servire din dragoste, iar dragostea nu poate fi impusă; ea nu poate fi câștigată prin forță sau autoritate. Numai prin dragoste se trezește dragostea. A cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să fie arătat în contrast cu caracterul lui Satana."

PP 34 (cap. De ce a fost permis păcatul) Legea dragostei fiind temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor ființelor inteligente depinde de conformarea desăvârșită cu marile ei principii de neprihănire. Dumnezeu așteaptă de la toate creaturile Sale o servire din dragoste - servire care izvorăște dintr-o apreciere a caracterului Său. El nu găsește plăcere într-o ascultare forțată, ci oferă tuturor o voință liberă, ca ei să-I poată servi de bunăvoie.

COL 77 (cap. Ca sămânța de muștar) În planul Său de guvernare nu se folosește forța brutală spre a forța conștiința. Iudeii așteptau ca împărăția lui Dumnezeu să fie întemeiată pe aceleași principii ca împărățiile lumii. Ei recurgeau la măsuri exterioare pentru a promova neprihănirea. Ei născoceau metode și planuri. Dar Hristos implantează un principiu. Implantând adevărul și neprihănirea, El contracarează eroarea și păcatul.

DA 480 (cap. Păstorul divin) Nu teama de pedeapsă sau speranța răsplătirii veșnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc dragostea fără de egal a Mântuitorului...

DA 678 (cap. Să nu vi se tulbure inima) Această dragoste este dovada uceniciei lor. "Prin aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții." Când oamenii sunt legați împreună, nu cu forța sau de interese egoiste, ci prin dragoste, ei demonstrează acțiunea unei influențe deasupra oricărei influențe omenești. Când se dovedește această unitate, acolo este dovada că s-a restaurat chipul lui Dumnezeu în omenire, că a fost implantat un nou principiu de viață. Aceasta demonstrează că natura divină are putere să combată forțele supranaturale ale răului și că harul lui Dumnezeu poate supune egoismul inerent inimii firești.

DA 759 (cap. S-a sfârșit) Dumnezeu ar fi putut să-l distrugă pe Satana și pe simpatizanții lui la fel de ușor cum aruncă cineva o pietricică la pământ; dar El nu a făcut acest lucru. Rebeliunea nu trebuia biruită prin forță. Puterea constrângătoare nu se găsește decât sub guvernarea lui Satana. Principiile Domnului nu sunt de acest gen. Autoritatea Sa se bazează pe bunătate, îndurare și dragoste, iar prezentare acestor principii este metoda de acțiune. Guvernarea lui Dumnezeu este morală, iar adevărul și dragostea trebuie să fie puterea predominantă.

Ed 65 (cap. Viața marilor oameni) Rabinii se lăudau cu superioritatea lor, nu numai în fața celorlalte națiuni, ci și în fața poporului lor. Plini de ură față de asupritorii romani, ei cultivau speranța că vor obține eliberarea națională prin forța armelor. Ei urau și omorau pe urmașii lui Isus, a căror solie de pace era așa contrară planurilor lor ambițioase.

În școlile militare ale Egiptului, lui Moise i se predase legea forței, iar această învățătură avusese o așa putere asupra caracterului lui încât a fost nevoie de patruzeci de ani de izolare și comuniune cu Dumnezeu și natura spre a-l pregăti pentru conducerea lui Israel prin legea dragostei. Pavel a trebuit să învețe aceeași lecție.

GC 541 (cap. Prima mare amăgire) Dumnezeu nu forțează voința sau judecata nimănui. El nu găsește plăcere într-o ascultare din constrângere. El dorește ca făpturile Sale să-L iubească deoarece El este vrednic de dragoste. El acceptă ascultarea lor atunci când aceasta vine dintr-o apreciere inteligentă a înțelepciunii, dreptății și bunăvoinței Sale. Toți cei care au o corectă apreciere a acestor calități Îl vor iubi deoarece se simt atrași de aceste atribute ale Sale.

RH 10.02.1891 În lume există numai două categorii de oameni, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și cei care nu Îl cunosc. Omul spiritual aparține primei categorii, omul firesc aparține celei de-a doua, iar categoria de care aparținem este determinată de concepția noastră despre caracterul Tatălui și al Fiului. Pentru omul al cărui suflet este inundat de dragostea lui Isus este normal să vadă în Dumnezeu pe tatăl și prietenul lui. El poate și va învăța pe alții în armonie cu lumina care strălucește în camerele inimii lui. El va arăta oamenilor singura cale de la păcat la neprihănire, descoperind lumii caracterul Celui care este calea, adevărul și viața.

RH 7.09.1897 Dumnezeu ar fi putut să-l distrugă pe Sanana și pe urmașii lui tot așa de ușor cum aruncă cineva o pietricică la pământ. Dar făcând așa ar fi creat un precedent pentru exercitarea forței. Forța constrângătoare în toate formele ei nu se găsește decât sub guvernarea lui Satana. Principiile Domnului nu sunt de acest fel. El nu acționează de această manieră. El nu dă nici cea mai mică încurajare vreunei ființe omenești să se impună asupra unei alte ființe omenești, socotind că are dreptul să-i producă suferință fizică sau mentală. Acest principiu vine cu totul din invențiile lui Satana.

RH 07.09.1897 Satana lucrează astăzi asupra minților omenești prin metodele lui stricate. Acestea vor fi adoptate și aplicate de unii care afirmă că sunt loiali și devotați guvernării lui Dumnezeu. Cum putem descoperi că ei sunt necredincioși și falși? "După roadele lor îi veți cunoaște." Dumnezeu nu forțează pe nimeni. El lasă pe toți să aleagă liber. Domnul nu poate socoti înțelepți pe cei care nu pot deosebi un mărăcine de un măslin.

GC 569  Efortul permanent al lui Satana este acela de a reprezenta greșit caracterul lui Dumnezeu, natura păcatului și adevăratele puncte în dispută din marea controversă.

RH 10.02.1891 Satana și-a aruncat umbrele de-a lungul căii fiecărei ființe omenești, ca să poată reprezenta greșit pe Dumnezeu în fața lumii. El a îmbrăcat caracterul lui Dumnezeu cu atribute satanice, în totală contradicție cu adevărul. El L-a zugrăvit ca pe o ființă plină de răzbunare, ca pe un legiuitor a cărui lege este dincolo de posibilitatea omului de a o ține, și a implantat vrăjmășie în inima păcătosului, ca omul neregenerat să fie în rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este impresia pe care a produs-o Satana asupra minții omenești. Cei care prezintă legea lui Dumnezeu ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu vor aduce în solia lor tema principală a acestui subiect, prezentând dragostea Tatălui și a Fiului. Când se face acest lucru, umbra celui rău va fi îndepărtată din inimile oamenilor, iar lumina clară a dragostei lui Hristos, luminând capacitatea de înțelegere, va descoperi caracterul lui Dumnezeu ca fiind infinit în milă. Păcătoșii vor privi la Hristos ca fiind și doritor și capabil să curețe de orice păcat. Ei vor privi la Dumnezeu nu în mânia Lui, ci în lumina strălucitoare a dragostei Sale. Dragostea Sa va fi văzută dincolo de orice dragoste omenească, fără egal.

GC.652.001 (cap. Poporul lui Dumnezeu salvat) Taina crucii explică toate celelalte taine. În lumina care se revarsă de pe Calvar, trăsăturile de caracter ale lui Dumnezeu, care ne-au umplut de teamă și uimire, apar frumoase și atrăgătoare. Vedem că îndurarea, mila și dragostea părintească se unesc cu sfințenia, dreptatea și puterea. Privind mărirea tronului Său, înalt și maiestuos, vedem manifestarea delicată a caracterului Său și înțelegem, ca niciodată mai înainte, însemnătatea acelui nume scump, "Tatăl nostru."

GW.315.002 (cap. Pericole)

Jertfa lui Hristos ca ispășire pentru păcat este marele adevăr în jurul căruia se adună toate celelalte adevăruri. Pentru a putea fi apreciat și înțeles corect, fiecare adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu, de la Geneza la Apocalips, trebuie studiat în lumina care se revarsă de pe crucea de la Calvar. Vă prezint marele monument al îndurării și regenerării, mântuirii și răscumpărării – Fiul lui Dumnezeu înălțat pe cruce. Aceasta trebuie să fie temelia fiecărei predici a pastorilor noștri.

14 MR 3 (1883) Mi s-a arătat că judecățile lui Dumnezeu nu ar veni direct de la Dumnezeu, ci indirect, din cauză că ei se situează în afara ocrotirii Sale. El îi avertizează, îi pedepsește, îi mustră și le arată singura cale pe care pot merge în siguranță, apoi, dacă aceia care au fost obiectul grijii Sale deosebite își vor urma cursul lor, independenți de Duhul lui Dumnezeu, după repetate avertismente, dacă ei își aleg singuri calea, El nu mai împuternicește pe îngerii Săi să împiedice atacurile hotărâte de Satana asupra lor.

Puterea lui Satana este aceea care se află la lucru pe mare și pe uscat, care aduce nenorocire și suferință și care târăște după el mulțimile, ca să fie sigur de prada sa.

Review and Herald, 17 septembrie 1901: Dumnezeu are o socoteală cu națiunile. Nici o vrabie nu cade la pământ fără știrea Sa. Acei ce fac rău semenilor lor, spunând: “Cum poate ști Dumnezeu?” vor sta într-o zi față în față cu răzbunarea cea atât de mult amânată. În acest timp va fi manifestat față de Dumnezeu un dispreț ieșit din comun. Oamenii au atins un punct al impertinenței și neascultării, care arată că acea cupă a nelegiuirii lor este aproape plină. Mulți aproape au trecut dincolo de limita harului. Curând Dumnezeu va arăta că El este cu adevărat Dumnezeul Cel viu. El va spune îngerilor: “Nu mai combateți pe Satana în eforturile lui de a nimici. Lăsați-l să-și aducă la îndeplinire ura lui de moarte împotriva copiilor neascultării; căci cupa nelegiuirilor lor este plină. Ei au avansat de la o treaptă a răutății la alta, adăugând zilnic la fărădelegile lor. Nu Mă voi mai amesteca să-l împiedic pe nimicitor să-și facă lucrarea."

GC 614 (1911) Nelegiuiții au depășit granițele încercării lor. Duhul lui Dumnezeu, refuzat continuu, a fost, în cele din urmă, retras. Nemaifiind la adăpostul harului Divin, ei nu mai au nici o ocrotire împotriva celui rău.

GC 35  Iudeii și-au făurit singuri cătușele; ei și-au umplut paharul răzbunării. În distrugerea totală care a căzut peste ei, ca națiune, și în toate vaiurile care i-au urmat în împrăștierea lor, ei n-au făcut decât să culeagă ceea ce ei înșiși semănaseră. Profetul spunea: "Pieirea ta, Israele, este că ai fost împotriva Mea", "ai căzut prin nelegiuirea ta" (Osea 13,9; 14,1). Suferințele lor sunt reprezentate adesea ca o pedeapsă care a venit asupra lor, ca urmare a hotărârii directe a lui Dumnezeu. În felul acesta, marele amăgitor caută să-și ascundă lucrarea. Printr-o respingere continuă a iubirii și a milei divine, iudeii au făcut ca ocrotirea lui Dumnezeu să le fie retrasă, iar lui Satana i-a fost îngăduit să-i conducă după voința lui. Cruzimile oribile care au avut loc la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrare a puterii răzbunătoare a lui Satana asupra acelora care se supun stăpânirii lui.

GC 589  În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boală și dezastru, până acolo încât orașele populate să fie aduse în stare de ruină și părăsire. Chiar acum el este la lucru. În accidente și calamități pe mare și pe uscat, în marile conflagrații, în furtuni grozave și în uragane pustiitoare, inundații, cicloane, valuri uriașe și în cutremure, în toate locurile și în mii de forme, Satana își exercită puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având ca urmare foametea și suferința. El face ca aerul să fie poluat de moarte și mii de ființe pier din cauza stricăciunii lui. Aceste calamități vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra oamenilor și a animalelor. ‚Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legământul cel veșnic!’” (Is. 24,4.5).