Episodul 13: Consecințele respingerii soliei 1888: Erezia Holy Flesh (II)

Vineri, 2 decembrie 2011 - Gili Cârstea

PDF * DOC * VIDEO

 

Erezia Holy Flesh, ca orice mișcare falsă, a înflorit pe o temelie doctrinală eronată. Conducătorii Conferinței Indiana susțineau că Hristos a avut o natură omenească sfântă, un trup sfânt, ca al lui Adam înainte de păcat. Ei chemau poporul să primească „experiența grădinii,” în care vor primi un trup sfânt, ca al lui Adam, ca al lui Hristos. Ei așteptau ca „leșinul sfânt” să producă eradicarea naturii pământești.

Era complet greșit, și în totală contradicție cu solia 1888. Jones și Waggoner nu predicaseră niciodată așa ceva. Din contră, ei combăteau poziția fraților din Indiana, spunând cât se poate de clar că Hristos a avut natura noastră căzută, și că aceasta este taina lui Dumnezeu: Dumnezeu manifestat în trup păcătos. Legea Duhului de viață oferea biruința asupra păcatului, nicidecum trupul sfânt.

Jones a scris împotriva acestei concepții greșite câteva articole în Review, iar Waggoner a avut câteva prezentări la acest subiect la sesiunea Conferinței Generale din 1901. Ellen White a urcat și ea la amvonul sesiunii din 1901, confirmând poziția Jones-Waggoner și demascând fără echivoc doctrinele fraților din Indiana. Intervenția ei a fost decisivă. A doua zi președintele Donell și evanghelistul Davis au mărturisit în fața adunării că sunt greșiți, și astfel a luat sfârșit o falsă redeșteptare care putea foarte ușor să cuprindă întreaga biserică.

Acum câteva învăţăminte din episodul Holy Flesh pentru generaţia noastră.

Este corect să ne punem întrebarea: Ce garanţie avem că interesul nostru pentru solia 1888 nu va suferi un eşec la fel de răsunător ca cel ce a dus la erezia Holy Flesh? Dacă şi de data aceasta diavolul va reuşi să pervertească solia, ducând şi generaţia noastră la fanatism, extremism şi senzaţionalism găunos? Avem vreo certitudine că istoria nu se va repeta?

Probabil aceleaşi întrebări şi le-au pus şi copiii celor morţi în pustie, ajunşi acum din nou la graniţa Canaanului pământesc. „Va trebui să intrăm în ţara promisă. Dacă vom fi iar măcelăriţi de vrăjmaşi? Dacă ne vom speria din nou şi vom fi trimişi iarăşi în pustie? Ce garanţie avem că de data aceasta vom avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu şi vom reuşi? Dacă se repetă istoria de la Cadeş-Barnea? Nu ar fi mai bine să rămânem în pustie?”

O singură pervertire fină a soliei 1888 a dus la o depărtare fatală de adevăr, şi ea este vizibilă peste tot în mişcarea Holy Flesh. Solia, care trebuia să descopere neprihănirea lui Hristos, a fost făcută să servească strict interesului egoist al omului. Subiectul major al oricărei predici devenise sfinţirea, eliberarea de păcat, răscumpărarea păcătosului şi transferarea lui în grupul celor 144.000 care vor da marea strigare. Nu exista nicio umbră de interes pentru caracterul lui Dumnezeu pus în discuţie, pentru acuzaţiile care I se aduc în faza finală a marii controverse, pentru deschiderea cărţilor în procesul lui Dumnezeu.

Predicatorii din Indiana insistau pe schimbările ce trebuiesc făcute cu natura umană, fără să aibă nicio idee despre schimbările care trebuiau făcute în mintea umană. Lucrarea Duhului în convingerea de păcat era aproape insesizabilă în predicile lor, fiind înghiţită de transformarea trupului acesta supus putrezirii şi aducerea lui la neputrezire înainte de închiderea harului. Supuşi acestor presiuni, oamenii îşi chinuiau sufletul să se lepede de păcat, ca nu cumva să rateze botezul cu Duhul Sfânt. Toată campania era dirijată către interesul egoist al omului, ceea ce prindea perfect la public.

Aşa ceva nu existase câtă vreme solia s-a aflat sub călăuzirea Duhului Sfânt, la Minneapolis şi în anii imediat următori, până când solii au fost despărţiţi şi misiunea lor a încetat. Tot la fel, iubitorii soliei din zilele noastre nu se lasă amăgiţi de această deformare a soliei. Noi vedem valoarea soliei în dezvoltarea ei finală, care trebuie să ducă la descoperirea caracterului lui Dumnezeu.

Acesta este sensul profund al soliei, şi de aceea sora White l-a numit „neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea.” Pământul va fi luminat cu slava lui Dumnezeu doar atunci când poporul nostru va vedea în neprihănirea lui Hristos nu doar calea către desăvârşirea creştină, ci mai ales neprihănirea lui Dumnezeu practicată cu stricteţe de la creaţiune şi până astăzi. Doar în această lumină are sens să aşteptăm şi să dorim reproducerea desăvârşită a acelui caracter în sufletul omenesc.

Contrar interesului egoist al ereziei Holy Flesh, partizanii de azi ai soliei sunt dispuşi mai bine să fie ei pierduţi pentru totdeauna, decât ca guvernarea şi onoarea lui Dumnezeu să fie batjocorite fără limită din cauza poporului lui Dumnezeu. Noi apreciem valoarea soliei doar în cadrul rolului ei major în clipa solemnă a ceasului judecăţii lui Dumnezeu. Solia, ca şi Expeditorul ei, este plină de delicateţe, eleganţă şi respect pentru păcătos. Ea nu ameninţă cu focul pe batjocoritorii ei, nu constrânge pe oameni să se lepede de păcat şi nici nu le cere să părăsească biserica dacă nu reuşesc să capete botezul cu Duhul Sfânt. Ea doar apelează cu modestie: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul” (Ps 34:8).

Astăzi solia nu este predicată prin intermediul emoţionalismului, sentimentalismului şi a tot felul de gimnastici mentale sau lingvistice. Nici prin tehnicile de marketing ale societăţii de consum. Ea este doar o invitaţie la studiu personal, o aplecare serioasă către lucrurile lui Dumnezeu, o invitaţie la cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu, la înţelegerea căilor neprihănirii. Este o chemare către o nouă apreciere a scopurilor lui Dumnezeu cu poporul Său, o chemare de a coborî către profunzimile lui Hristos, profunzimile umilinţei, sacrificiului de sine şi ale disponibilităţii de a sluji chiar cu riscul pierderii vieţii veşnice. Este, dacă vreţi, o chemare la învăţarea acelei cântări noi, cântarea lui Moise şi a Mieluşelului, despre care erezia Holy Flesh nu auzise nimic – şi se pare că despre ea nu a auzit nimic nici generaţia noastră.

Erezia Holy Flesh descoperă încă un pericol, iar acesta pândeşte pe toţi cei care cred şi predică despre solia 1888 ca fiind neprihănirea prin credinţă. Atunci când poporul este făcut să vadă în ultima solie de har doar un colac de salvare pentru scumpa şi preţioasa lui piele, diavolul va şti cum să ne ducă din nou în fundături teologice fatale. În poporul nostru se predică pe scară largă o neprihănire prin credinţă care nu are nicio legătură cu neprihănirea lui Hristos. La acest punct, solia bisericii nu se deosebeşte cu nimic de doctrina bisericilor "surori," noi doar am adăugat la meniu oarece condimente culturale. Pericolul acestui gen de prezentare a soliei stă în faptul că elementul activ al credinţei lui Hristos, acela că Tatăl locuieşte în El, este evitat, ceea ce ne duce inevitabil la nimicurile eforturilor omeneşti de a păzi legea.

Mișcarea Holy Flesh a fost prima dovadă - și primul semnal de alarmă, pentru cine avea ochi de văzut - că drapelul îngerului al treilea a fost acoperit la Minneapolis cu o culoare care realmente îl omoară. Curând urmau să vină altele, și mai spectaculoase…

***

Material adițional:

Scrise pentru învățătura noastră...

Facts of History: The Holy Flesh Movement

 

PDF * DOC * VIDEO