Episodul 10: O scrisoare „pierdută”

Vineri, 11 noiembrie 2011 - Gili Cârstea

PDF * DOC * VIDEO

 

1896. Exilată în Australia de dragostea fraţilor pentru vechile hotare, sora White începe să prindă proporţiile reale ale tragediei de la Minneapolis. Ea înţelege tot mai clar implicaţiile neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea. Îşi dă seama că Dumnezeu dorea să revină asupra unui aspect cu totul pierdut din viziunea păzitorilor legii. Ei aveau nevoie să înţeleagă faptul că legea este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu, ca să poată astfel avea o perspectivă corectă a punctelor fierbinţi ale marii controverse în care urmau să intre.
Pe data de 6 iunie 1896, sora White scria lui Uriah Smith, la redacţia Review and Herald:

„’Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.’ În acest pasaj, Duhul Sfânt vorbeşte, prin apostolul Pavel, în special despre legea morală.”

Era prima ei luare de poziţie în controversa despre legea din Galateni. Domnul vorbise, iar biserica trebuia să ştie. Dar redactorul de la Review, care avea altă părere asupra acestei chestiuni, a aruncat scrisoarea în sertarul biroului lui, unde a zăcut 56 de ani, departe de ochii bisericii mondiale. Viziunea ei era mult mai profundă decât discuţiile despre îndreptăţire, dar acum Smith era cu totul rupt de realitatea soliei îngerului al treilea.

Scrisoarea continuă:

„Refuzul de a renunţa la păreri preconcepute şi de a accepta acest adevăr se află în mare parte la baza opoziţiei manifestate la Minneapolis faţă de solia Domnului transmisă prin fraţii Waggoner şi Jones. Prin stârnirea acelei opoziţii, Satana a reuşit în mare măsură să îndepărteze de la poporul nostru puterea specială a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu dorea să le-o împărtăşească. Vrăjmaşul i-a împiedicat să obţină eficienţa pe care ar fi putut să o aibă în comunicarea adevărului către lume, aşa cum l-au proclamat apostolii în ziua cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze întreg pământul cu slava ei a fost respinsă şi, prin acţiunea propriilor noştri fraţi, a fost într-o mare măsură ţinută departe de lume.”

Smith nu putea pricepe despre ce fel de eficienţă în proclamarea adevărului vorbeşte sora White, deoarece el fusese opozantul principal în 1888. Nu avea nicio idee despre ce fel de lumină şi slavă este vorba aici. El pierduse oportunitatea veacurilor de a participa la marea strigare, refuzând orbeşte solia care descoperea caracterul lui Dumnezeu.

Scrisoarea continuă să descopere unde ar fi dus înțelegerea corectă a Legii, așa cum a intenționat Domnul să se întâmple la Minneapolis:

„Noi nu trebuie să-L privim pe Dumnezeu ca aşteptând să-l pedepsească pe păcătos pentru păcatul său. Păcătosul aduce el însuşi pedeapsa asupra lui. Propriile lui acţiuni declanşează o suită de circumstanţe care produc un rezultat sigur. Fiecare călcare a legii se întoarce împotriva păcătosului, lucrează în el o schimbare a caracterului şi-l determină să păcătuiască din nou cu mai multă uşurinţă. Alegând să păcătuiască, oamenii se despart de Dumnezeu, se desprind de sursa binecuvântării, iar rezultatul sigur este ruina şi moartea.”

Avem aici o magistrală descriere a revelației esențiale din Iona 2:8 – „Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei.”

Nu poate exista explicaţie mai clară asupra principiilor neprihănirii decât aceasta. Chiar şi sora White era uimită de descoperirile pe care le primea, spunând că abia începem să avem o slabă licărire despre ce înseamnă credinţa. Era vorba, desigur, despre credinţa lui Isus, care ştia că despărţirea de Dumnezeu este cauza morţii, și nicidecum pedeapsa lui Dumnezeu pentru neascultare.

Aici ar fi dus lumina despre Legea din Galateni, dacă nu ar fi fost întâmpinată cu atâta furie la Minneapolis. În loc să vadă repede „ce este” Legea – o transcriere a caracterului lui Dumnezeu – ei au dus discuția pe drumul înfundat din care nu mai ieșim nici astăzi, dacă Pavel vorbește în Galateni despre legea morală sau ceremonială.

Scrisoarea „pierdută” de fratele Smith zace şi acum în sertarele teologiei adventiste, iar ruina şi moartea nu sunt încă văzute a fi desprinderea voluntară de sursa binecuvântării. Astfel, „opoziţia manifestată la Minneapolis faţă de solia Domnului transmisă prin fraţii Waggoner şi Jones” continuă şi astăzi, împiedicând biserica să vadă slava lui Dumnezeu luminând pământul.

***

Material adițional:

O mare lucrare urmează să aibă loc

Începutul și sfârșitul marii strigări

Sanctuarul - centrul marii controverse

Harta și busola ultimei generații

Viziunea celor două tronuri

PDF * DOC * VIDEO