„Voi ați întors spatele Domnului”

Joi, 17 septembrie 2009 - Gili Cârstea

 

Unora le vine greu să creadă că la Minneapolis conducătorii noștri au repetat revolta lui Core, Datan și Abiram, în ciuda declarației explicite a îngerului însoțitor că exact așa ceva se întâmpla acolo.

Această atitudine este o sfidare incredibilă a modului direct, aproape disperat, de comunicare al lui Dumnezeu cu poporul Său. Mai mult decât să coboare un înger din cer spre a ne comunica adevărul, ce mai vrem? Ce dovezi mai convingătoare așteptăm, ca să recunoaștem că de 120 de ani ne aflăm în conflict deschis cu Hristos în lucrarea Sa finală de curățire a Sanctuarului?

O astfel de atitudine de rebeliune deschisă, și totuși inconștientă, a declanșat o violență de limbaj nemaivăzută din vremea profeților lui Israel, când poporul se scufundase în idolatrie, iar domn nu mai era Domnul, ci Baal. Deși elegantă, sensibilă și rezervată în a mustra nebuniile bisericii, în acest caz special vocea prin care comunica cerul a devenit aspră, categorică, aproape de nerecunoscut. Când se întâmplă așa, știm că este ultimul nivel de comunicare, ultima încercare de a mai remedia o situație aproape scăpată de sub control. Iată un exemplu:

„Îi întreb pe cei din poziții de răspundere de la Battle Creek: Ce faceți? Voi ați întors spatele, și nu fața, către Domnul. Trebuie să aibă loc o curățire a inimii, a sentimentelor, a simpatiilor, a cuvintelor, cu privire la subiectele de maximă importanță – Domnul Dumnezeu, eternitatea, adevărul. Care este solia pentru acest timp? Este solia îngerului al treilea. Dar acea lumină care trebuie să umple întreaga lume cu slava ei a fost disprețuită de cei care pretind a crede adevărul prezent. Luați seama la ceea ce faceți. Scoateți încălțămintele din picioare, căci vă aflați pe un teren sfânt. Aveți grijă cum cultivați atributele lui Satana și aruncați dispreț peste manifestările Duhului Sfânt. Eu știu că unii au mers deja prea departe spre a se mai putea întoarce și pocăi” (The EGW 1888 Materials, 1334).

Parcă trăim în reluare tragediile epocii lui Ezechiel. Oamenii erau ferm convinși că se închină Domnului Dumnezeul lui Israel, deși tămâiau în fața întregii oștiri a cerului, deși îl plângeau pe Tamuz, deși stăteau cu spatele la Templul Domnului și cu fața spre răsărit (Eze 8:5-17).

„Voi ați întors spatele către Domnul.” Ce înseamnă aceasta? Cum au întors frații de la Battle Creek spatele Domnului în 1888?

În 1844, când Tatăl și Fiul au părăsit tronul din Sfânta, de pe care se desfășurase lucrarea de iertare și îndreptățire, pionierii poporului advent s-au despărțit de lume, de închinătorii duminicii, și L-au urmat pe Hristos la cealaltă ușă a Sanctuarului, acolo unde urma să aibă loc curățirea pentru poporul în viață.

Au fost rugați să aștepte puțin, astfel ca Nunta începută cu cei morți în Hristos să se încheie, iar judecata să poată trece la cei vii.

În 1888, la 44 de ani de la începerea lucrării de curățire a Sanctuarului, Domnul chema pe scumpii Săi prieteni la Nuntă, la unirea dintre divin și uman pentru cei în viață. Jones și Waggoner au fost aleși să enunțe „strigarea” prin care fecioarele urmau să fie trezite.

Care a fost răspunsul bisericii rămășiței, aflată în sesiune a Conferinței Generale? Evaluarea cerului este clară: „Revolta lui Core, Datan și Abiram” (The EGW 1888 Materials, 1063). Cărțile din cer au consemnat evenimentul astfel: „Nedemni de încredere când sunt în joc interese majore” (The EGW 1888 Materials, 1229).

Ce a urmat?

„Am văzut cum unul după altul părăseau gruparea celor care se rugau lui Isus în Sfânta Sfintelor, și mergeau să se alăture celor dinaintea tronului; și imediat primeau influența nesfântă a lui Satana” (Day Star, 14 martie 1846).

Cine erau cei plecați „în fața tronului”? Erau închinătorii la soare, creștinismul păzitor al duminicii, care nu știa că prima fază a lucrării lui Hristos se încheiase, și că El părăsise acel tron. Satana se așezase pe el, preluând lucrarea lui Hristos și dând impresia că lucrarea lui Dumnezeu continuă de pe acel tron.

Luând decizia fatală de a respinge solia neprhănirii lui Hristos, care pregătea un popor pentru sigilare, frații noștri nu au mai văzut nicio lumină în Sanctuar, și s-au întors, „unul după altul,” la tronul de pe care Satana mima lucrarea lui Hristos și sufla influența lui nesfântă asupra închinătorilor duminicii, ziua soarelui. Astfel a fost părăsit Hristos în cea mai importantă lucrare a întregului plan de mântuire. I S-a întors spatele, frații preferând să se bucure mai departe de binecuvântările îndreptățirii și mijlocirii lui Hristos, refuzând astfel Nunta, lucrarea finală a lui Hristos din Sanctuar, prin care marea controversă este încheiată iar Dumnezeu poate începe să împărățească din nou.

Timpul trece, iar biserica stă în continuare cu spatele la Domnul, nepăsătoare față de privilegiul „înalt, pus în fața fiecărui suflet,” și tot mai favorabilă și deschisă către prietenia cu bisericile „surori,” care nu știu de unde le vine „lumina și puterea” pentru o nouă spiritualitate globală.

Avertizarea continuă să sune sumbru pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi: „Aveți grijă cum cultivați atributele lui Satana și aruncați dispreț peste manifestările Duhului Sfânt.”

PDF * DOC