Bună dimineața, Mireaso!

Miercuri, 29 aprilie 2009 - Teodor Erbiceanu

Scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul” (DA 161).

Scopul lui Lucifer din veacuri veşnice a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să înceteze a fi un templu în care să locuiască Creatorul. Creaturile, fiind copiii lui Dumnezeu, au în ele însele puteri divine şi dezvoltându-se liber la nesfârşit, vor ajunge „ca Dumnezeu” (Geneza 3:5).

Guvernarea cerească implică instalarea sistemului de operare divin prin locuirea Creatorului în mintea creaturii. Instalarea vieţii şi Legii, prin locuirea Duhului Sfânt în templul Său. Prezenţa Creatorului este necesară întrucât sistemul de operare divin nu există separat de Creatorul lui.

Guvernarea lui Lucifer implică instalarea în mintea creaturilor a propriului lor sistem de operare. Prin up-datarea şi îmbunătăţirea la infinit a sistemului lor de operare, susține el, creaturile vor ajunge „ca Dumnezeu.” Scopul heruvimului strălucitor prevede instalarea de către fiii lui „Bill Gates” a propriului lor sistem de operare, fără a mai instala sistemul tatălui, „Windows Xp” şi mai ales fără a-l instala şi pe „Bill Gates” o dată cu acesta. Revoluţionar, nu?

Conflictul dintre scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice şi scopul heruvimului strălucitor din veacuri veşnice a declanşat marea controversă din univers şi a provocat criza guvernării divine.

Ce s-ar întâmpla cu guvernarea lui Dumnezeu pe pământ dacă, din cei ce zic că-L iubesc şi sunt poporul Său, Dumnezeu n-ar găsi nici unul care să accepte să fie făcut „un templu în care să locuiască Creatorul”? Pe nimeni care să-I permită Creatorului să-i locuiască în minte? Pe nimeni dispus să devină, pentru veşnicie, „robul” lui Dumnezeu?

Duhul Sfânt, prin Ellen White, ne oferă răspunsul:

„O criză se arată în marea şi îndelungata controversă cu privire la guvernarea lui Dumnezeu pe pământ. Ceva mare şi decisiv va avea loc, şi aceasta foarte curând. Dacă va mai fi vreo întârziere, caracterul lui Dumnezeu şi tronul Său vor fi compromise” (An appeal to Our Ministers and Conference Committees, 1892).

Ce ai face dacă neprihănitul înger Gabriel, venit de la Tronul universului în misiune sfântă, ar anunţa locuitorilor Pământului următoarele:

„Dumnezeu n-a găsit pe pământ pe nimeni din poporul Său - Biserica Adventistă - cu care să poată încheia marea controversă. Pe nimeni dispus să accepte scopul Lui din veacuri veşnice. Creatorul a fost incapabil să demonstreze valabilitatea scopului Lui din veacuri veşnice pe pământ şi adevărul declaraţiilor Sale. Criza cu privire la guvernarea lui Dumnezeu pe pământ s-a prelungit prea mult şi a mai fost o întârziere. Caracterul lui Dumnezeu şi tronul Său au fost compromise! Pe pământ, Guvernarea divină - incapabilă să rezolve îndelungata criză - a căzut! ...”

Dar dacă, în mod înfricoşător, îngerul Gabriel ar continua:

„Prin argumente absolute - pe care mintea limitată a omului muritor nu le poate pătrunde - heruvimul strălucitor a reuşit să câştige marea controversă din univers. Prin dovezi ce par incontestabile minţilor cereşti, el a reuşit să răstoarne deopotrivă sublimul argument al morţii Mielului Divin „înjunghiat la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8) şi argumentul ce părea imbatabil al crucii omului din Nazaret. După ce la cruce „în strigătul de moarte al Mântuitorului ,S-a sfârşit,’ a bătut clopotul de moarte al lui Satana” (GC 503), ulterior, prin dovezi ce au uimit minţile cereşti, Lucifer a reuşit ca bătăile clopotului universului să anunţe lumilor cereşti triumful său. Cu toate că, de la moartea Mielului Divin înjunghiat la întemeierea lumii, prinţul întunericului a jucat în ochii universului cu piesele negre, cu toate că la Golgota a rămas aproape fără nicio piesă, totuşi acum, la sfârşitul timpului, după ce a capturat Regina adormită, chiar Mireasa Regelui Alb, printr-o ultimă mutare genială din marea controversă, Lucifer a reuşit să-L facă şah-mat pe Dumnezeu în ochii întregului univers.

Fiinţele slăvite în număr de mii şi mii de mii care umplu lumile cereşti, în cele din urmă i-au dat dreptate prinţului de lumină. Ele au înţeles că sistemul lui de guvernare este superior şi s-au hotărât să-I ceară lui Dumnezeu să le elibereze de prezenţa Lui nedorită. Toate lumile cereşti au trecut de partea îngerului de lumină şi Dumnezeu a rămas singur!...”

Ce ai face dacă îngerul Gabriel ar continua:

„Heruvimul strălucitor a venit în faţa universului pentru a-şi exprima bucuria că, în sfârşit, făpturile cereşti vor fi libere. Acum, că marea controversă s-a terminat, el ne-a rugat să lăsăm neîncrederea, neînţelegerile şi vechile animozităţi şi să construim o societate liberă şi desăvârşită, fără moarte, în care toţi să ajungă ca Dumnezeu.”

Prinţul de lumină ne cheamă pe noi, cei ce locuim pe faţa pământului, să ne unim cu lumile de sus pentru a trăi veşnic în societatea lui fericită. El ne oferă comorile universului şi ne avertizează să nu alegem soarta celui Învins, surghiunul cu Dumnezeu, căci în acest caz vom fi nevoiţi să primim „instalarea” Creatorului în minte, robia veşnică.

Ce ai face în această situaţie, când tot universul a trecut de partea lui Lucifer? Ce ai alege? Să te dezvolţi liber şi să ajungi ca Dumnezeu sau sclavia veşnică sub stăpânirea Suveranului universului?

Ce ai face dacă Enoh, Moise şi Ilie ar trece şi ei, în cele din urmă, de partea îngerului de lumină?

Dacă Însuşi Isus din Nazaret S-ar convinge că instalarea Creatorului în minte este sclavie, căci supunerea voinţei Lui faţă de voinţa Tatălui L-a aruncat mereu în agonie - de exemplu în Ghetsemani, când sudoarea I S-a făcut sânge? Dacă ar declara că, ajuns pe tronul universului, a sesizat capcana genială întinsă sufletului Său şi S-a îngrozit de perspectiva de a Se supune pe veci Tatălui? Dacă S-ar înspăimânta de robia veşnică pregătită pentru El conform orânduirii cereşti ca, atunci „când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile” (1 Corinteni 15:28)? Dacă, la tronul Tatălui, Isus Şi-ar da seama - la fel ca Lucifer la început, când umbla în mijlocul pietrelor strălucitoare - că fericirea se găseşte în libertate şi ar trece de partea îngerului de lumină?

Cu cine ai alege să trăieşti? Cu prinţul de lumină sau cu Surghiunitul universului? L-ai mai lăsa pe Dumnezeu să locuiască în mintea ta? Sau ai prefera să te conduci singur? Ce ai alege? Propriul tău sistem de operare sau un Creator care Se pretinde neprihănit „instalat” în mintea ta şi care să te controleze veşnic - aşa cum ne-a spus heruvimul strălucitor? Ai mai iubi „neprihănirea” şi „scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice”? L-ai mai apăra pe Dumnezeu? Legea Sa?

Răspunsul pe care-l dai astăzi, în Ziua Ispăşirii cosmice, te va plasa mâine - în marea criză care va veni peste lumea întreagă - sub flamura Tatălui sau a Balaurului. De fapt, răspunsul te plasează chiar acum în singurele grupe ce există pe pământ: „cei ce-L cunosc pe Dumnezeu” şi „cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.”

Aceasta este chiar marea controversă! Iar marea luptă a început chiar aşa!

Prin urmare, este „scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice” superior scopului heruvimului strălucitor din veacuri veşnice?

Da sau nu?

Şi acum întrebarea întrebărilor:

Ce ai face dacă Însuşi Dumnezeu S-ar transforma într-un tiran şi ar trece de partea lui Lucifer? Dacă Însuşi Dumnezeu ar renunţa la Lege şi ar abandona „scopul Lui din veacuri veşnice”? Dacă ar propune o nouă ordine universală întemeiată pe scopul lui Lucifer? O reorganizare a cosmosului după modelul şi principiile heruvimului strălucitor? Dacă vei fi ameninţat că vei fi şters din cartea vieţii şi vei muri de moartea a doua, dacă nu eşti de acord cu noua Sa împărăţie?

Ce ai face când nimeni, dar absolut nimeni din univers - nici chiar Dumnezeu - n-ar mai apăra scopul Creatorului din veacuri veşnice?

Ai sta singur împotriva lui Dumnezeu? Împotriva Suveranului universului, a heruvimului strălucitor şi a miliardelor şi miliardelor de lumi unite în jurul lor? Singur împotriva universului întreg? Ai mai susţine că scopul lui Dumnezeu - aşa cum a fost el formulat iniţial, la întemeierea lumii - este cel mai bun? Ai mai apăra Legea şi Viaţa - ca şi când ai fi singurul în univers - aşa cum va trebui s-o faci în curând în marea criză care se va abate peste lumea întreagă? Ai mai apăra, de unul singur, „scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice”?

Dacă da, bun venit în marea familie a universului!

Bun venit la nuntă!    

Bună dimineaţa, frumoaso! Bună dimineaţa, Mireaso! Bună dimineaţa, Regino!

În mâna Soţului tău, „frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor,” îl vei înspăimânta pe adversarul străvechi. Regele tău te va muta pe pătrăţica învingătoare - te va înveşmânta cu „in subţire, strălucitor, şi curat” - şi îl va face şah-mat pe regele întunecat.

Bună dimineaţa, Mireaso!