Știința PCBR, fundamentul Babilonului

Sâmbătă, 28 martie 2009 - Gili Cârstea

Mulți cititori ai Genezei trec repede peste raportul căderii în păcat a primilor noștri părinți, fără să înțeleagă limbajul metaforic al acelui pasaj. Ei consideră că omenirea a fost scufundată în nelegiuire din cauza poftei pentru un fruct interzis. Situația este mult mai complexă, și fără înțelegerea ei avem slabe speranțe să vedem implicațiile ultimului conflict din marea controversă.

Când planeta Pământ a fost adusă la viață, și a fost creată prima pereche a noii familii omenești, universul se afla în cea mai serioasă criză a întregii lui existențe. Serafimul acoperitor se răzvrătise împotriva guvernării divine și atrăsese de partea lui milioane de îngeri sfinți. Ei contestau scopul etern al lui Dumnezeu în creațiune, sau legământul cel veșnic, adică „scrierea” legii în mintea și inima fiecărei ființe create, de la serafimul luminos și sfânt până la om. Nu doreau ca natura divină să locuiască în ei. Reproșau lui Dumnezeu că acesta este un jug al sclaviei, fără de care ar evolua către divinitate.

Acuzațiile împotriva lui Dumnezeu erau grave, iar impactul era devastator, venind de la cineva care lucra „în mijlocul pietrelor scânteietoare” și care „sigila desăvârșirea.” După ce conflictul s-a încheiat pe planeta reședință, îngerii rebeli au căutat să atragă și celelalte civilizații în revolta lor, sperând astfel să constrângă pe Dumnezeu să demisioneze, sau cel puțin să accepte pretenția lui Satana la un tron pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei. De acum universului i se propunea o nouă variantă de guvernare, opusă lui Dumnezeu și mult mai eficientă, spuneau rebelii. O guvernare fără legea lui Dumnezeu locuind în fiecare ființă creată.

După revolta lui Satana, fiecare planetă din vasta creaţ̦iune a lui Dumnezeu a avut un pom al cunoștinţ̦ei binelui și răului. Nu, nu era un test dacă își pot înfrâna pofta pentru lucruri interzise. Pomul cunoștinţei binelui și răului (PCBR de acum înainte) era o metaforă pentru noua ordine universală pe care o propunea Lucifer. Era un nou mod de viață, bazat pe independenţa față de Dumnezeu. Lucifer spunea că divinitatea locuind în ei este o barieră, un jug, și că fără acest element impus lumilor, fiecare ființă ar fi evoluat, devenind ca Dumnezeu.

Aceasta a fost situaţia din Eden. Familiei umane i se propunea noua variantă de guvernare, și a fost descrisă de Moise prin metafora celor doi pomi. Ca administratori ai acestei planete, Adam și Eva aveau libertatea de a alege liber de partea cui vor să treacă. Pomul vieţii (PV) însemna guvernarea divină prin părtășie de natura divină locuind în ei. PCBR însemna guvernarea alternativă a lui Satana, fără natura divină locuind în ei.

Locul anume (în mijlocul grădinii) este și el metaforic, însemnând că era o chestiune centrală în deciziile care trebuiau luate, și că Satana nu avea permisiunea să-i hăituiască permanent cu propunerea lui. Tânăra pereche era la curent cu rebeliunea în desfășurare în univers, și înţelegea perfect semnificaţiile și implicaţiile conflictului. Omul putea fi abordat doar dacă el însuși dorea să se implice într-o dezbatere directă cu diavolul.
Eva nu a fost forțată, constrânsă, obligată să aleagă versiunea de guvernare a lui Satana. Argumentul care a convins-o a fost ceea ce eu numesc „știinţa PCBR,” construirea unui caz ș̦tiinţific bazat pe premise false. În mintea Evei situaţia era așa: „Dumnezeu a spus că, în momentul în care aleg să mă despart de natura divină, mor pe loc. Lucifer s-a despărţit de natura divină, și nu este mort deloc. Din contă, este o ființă strălucitoare, de o frumusețe răpitoare și mult superioară nouă. Este clar că el a intrat deja în procesul evolutiv către divinitate. Vreau și eu!”

Ceea ce observa Eva era în conflict cu ceea ce declara Dumnezeu.

A luat decizia irevocabilă de a fi deconectată de la izvorul vieţ̦ii. În fațţa unei astfel de dorințe, luată în cunoș̦tință de cauză, Dumnezeu este neputincios, deoarece El a garantat libertatea fiinţ̦elor din vasta Sa creațiune, indiferent cât de mult ar costa exercitarea acelei libertaţ̦i. Aș̦a cum Lucifer nu a fost împiedicat în intențiile lui, odată ce a înţeles corect care sunt consecințele, tot aș̦a nici Adam și Eva nu au fost constrânși să rămână loiali lui Dumnezeu. Au socotit că analiza lor, bazată pe dovezi palpabile, este mai sigură decât varianta oferită de Dumnezeu. Au refuzat opţiunea PV și au ales știinţ̦a PCBR. Dumnezeu a fost alungat din inimile lor și din treburile planetare, iar heruvimul rebel a devenit noul administrator al planetei, impunând dezvoltarea unei guvernări și a unei civilizații a PCBR.

Ce înseamnă știinţ̦a PCBR noi, cei de astăzi, putem vedea foarte bine. Au trecut ș̦ase mii de ani și nu am intrat încă în procesul de evoluţie către divinitate. Din contră, degenerăm cu fiecare generaţ̦ie și nu mai știm cum să facem față crizelor tot mai serioase în care intrăm. Ne ucidem unii pe alţ̦ii pentru un pumn de dolari, și singurul mod în care mai reuș̦im să menţ̦inem omenirea pe picioare este teama de anihilare reciprocă, numită de strategii militari MAD (Mutually Assured Destruction). Doar această „nebunie” ne-a împiedicat să spulberăm civilizația până acum.

Cum s-a ajuns aici?

Când a preluat stăpânirea planetei de la Adam, Lucifer s-a trezit dintr-o dată în faţa unei noi realităţ̦i. Nu exista un precedent pentru o civilizație deconectată de la izvorul vieţii. El nu văzuse nicăieri o planetă funcționând în afara principiilor neprihănirii. Totul trebuia luat de la zero. Universul trebuia reinventat.

Pentru fiinţ̦ele conectate la marele Server divin, totul funcționa perfect. Transportul, comunicațiile, accesul la energie, la informaţ̦ie, toate erau posibile datorită magistralei extrem de largi care era Duhul Sfânt. Acum, toate acestea se volatilizaseră, și trebuiau cumva înlocuite. Așa a început marele arhitect lucrarea de imitaţ̦ie a realităţilor pe care omenirea le pierduse. A început marea cârpeală, pe calea lungă și anevoioasă a legilor PCBR.

În noua guvernare paralelă, respectul pentru binele colectiv nu vine spontan, natural. El trebuie impus prin forță, sub ameninţ̦are. Orice aspect al vieții a trebuit legiferat, și singura motivaţ̦ie eficientă pentru ascultare a rămas frica de pedeapsă. Acolo unde forţ̦a legii dispare, imediat se instaurează legea forței sau anarhia. În domeniul cunoașterii legilor naturii, orice descoperire produce alte mari necunoscute, și fiecare noutate tehnologică aduce cu sine pericole nebănuite pentru viață. Au fost create mijloace de transport, pentru a înlocui supremația demodatului căluț, dar cu cât ele sunt mai sofisticate, cu atât mai letale sunt consecinţ̦ele folosirii lor.

Am ajuns la telefonie digitală și internet mobil, dar încă nu suntem conștienți de riscurile de sănătate generate de ele. În domeniul medical și farmaceutic apar inovaţii aproape zilnic, dar nivelul de sănătate al populaţiei scade mereu, iar pericole sanitare noi rămân fără explicaţii sau soluții.

Se cheltuiesc sume astronomice în domeniul cercetării, dar pastila de viață fără de moarte încă nu a fost descoperită; din contră, orice inovație este folosită mai întâi în domeniul militar, adică spre nimicire.

Sistemul de învățământ este și el adaptat principiilor PCBR. Copiii noș̦tri sunt pregătiţi să trăiască, să slujească și să dezvolte această lume și nicidecum împărăția lui Dumnezeu.

Școala comunică știința acestei lumi, mentalitățile acestei lumi, cultura acestei lumi ș̦i religia acestei lumi. Nicio instituție de învățământ nu va primi acreditare fără să garanteze că slujește populația după regulile stricte ale PCBR. Omenirea înghite de milenii o astfel de educaţ̦ie, dar nu a ajuns ca Dumnezeu, așa cum ni s-a promis în Eden. Cu cât ni se deschid mai mult ochii, cu atât constatăm mizeria fenomenală în care ne zbatem, și fericirea iluzorie după care alergăm.

Babilonul cel mare promite locuitorilor lui pace globală, dar întreaga lui infrastructură este croită pe mentalităţ̦ile PCBR, al cărui mare arhitect este heruvimul nelegiuit. Ce dreptate, pace și prosperitate așteaptă omenirea de la un nelegiuit? Nu se observă cu ochiul liber că promisiunile făcute primilor noștri părinţ̦i în Eden sunt complet mincinoase? De ce insistă omenirea să înainteze orbește pe acest drum înfundat?

Bâjbâiala aceasta milenară din jurul PCBR nu va putea fi stopată decât atunci când poporul lui Dumnezeu va fi pregătit să dea marea strigare despre nelegiuirile Babilonului, în mijlocul Babilonului, fără teamă de consecințe. Când oamenii vor înțelege la ce sunt înhămați, și cine îi mână de la spate, atunci „Eufratul” va seca, spre a fi astfel pregătită calea împăraților care vor veni de la răsărit.

Puterea înrobitoare a Babilonului nu va putea fi niciodată înfrântă, atâta timp cât oamenii nu știu și nu înțeleg că trăiesc într-o lume fundamentată pe știința PCBR, și că marele arhitect al acestei civilizaţ̦ii este un heruvim mincinos, depravat și criminal.