Ce este mai lesne?

17 septembrie 2008 - Gili Cârstea

Liberalii din biserică văd evanghelia ca pe o simplă declarație de iertare, și contestă vehement că ea înseamnă vindecare de păcat. Ei susțin că planul de mântuire s-a încheiat la cruce, că vestea bună este un simplu act juridic, și că nu este necesară nicio schimbare în viața păcătosului, ci doar un transfer de valoare din contul lui Hristos în contul lui. Adică neprihănirea lui Hristos este socotită în dreptul păcătosului, fără ca acesta să trăiască realmente în neprihănire.

Din perspectiva lor, sfinții luați la cer la a doua venire a lui Hristos sunt păcătoși iertați, dar nu vindecați de păcat. Ei vor trăi în păcat chiar până la plecarea la cer.

De ce cred ei că Dumnezeu este mulțumit cu o declarație de iertare, fără lucrarea de vindecare a păcatului? Este mai complicat pentru Dumnezeu să vindece decât să ierte?

Dacă pentru o declarație forensică de iertare este nevoie doar de credință, de ce oare pentru vindecare din păcat nu ar fi suficientă aceeași credință?

Liberalii noștri ar trebui să răspundă câtorva întrebări obligatorii:

- Este mai ușor să ierți decât să vindeci?

- Este mai simplă o declarație de îndreptățire decât o poruncă de vindecare?

- De ce ar prefera Dumnezeu iertarea, dacă vindecarea este o operație la fel de simplă și la îndemâna Sa?

Observați ce face Dumnezeu atunci când iartă:

„Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea, și a venit în cetatea Sa.

Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința, și a zis slăbănogului:
„Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!”

Și iată că unii dintre cărturari au zis între ei înșiși: „Omul acesta hulește!”

Isus, care le cunoștea gândurile, a zis: „Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îți sunt păcatele,” sau a zice: „Scoală-te și umblă?”

Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, „Scoală-te,” a zis El slăbănogului, „ridică-ți patul, și du-te acasă.” Slăbănogul s-a sculat, și s-a dus acasă” (Mat 9:1-7).

Ce este mai lesne?

Hristos a arătat că, pentru Dumnezeu, este la fel de lesne să ierte ca și să vindece. Omul nostru avea nevoie de vindecare. Dacă Hristos l-ar fi anunțat că păcatele îi sunt iertate, dar l-ar fi trimis acasă pe targa cu care fusese adus, saducheii noștri moderni ar avea un argument în această discuție.

Acel paralitic fusese adus acolo pentru vindecare. Nu îndrăznea el să viseze la așa ceva, datorită teologiei populare că „boala, suferința și moartea” sunt lucrarea ciudată a lui Dumnezeu, care răsplătește pe fiecare după faptele lui. De aceea Hristos a ținut să aprindă credința în sufletul lui, să-l ajute să se prindă de puterea vindecătoare a Mântuitorului, ca astfel să poată beneficia de ea. Dar scopul întregii acțiuni era vindecarea.

„Îndrăznește, fiule” este și astăzi apelul lui Hristos pentru slăbănogul modern care este biserica mondială. În timp ce cărturarii noștri spun bisericii că nu se va ridica niciodată, în această lume, de pe patul de suferință, Hristos încearcă să ne convingă că este la fel de lesne să ne vindece, să ne elibereze de păcat – aceasta fiind meseria Sa (Mat 1:21).

Rețeta divină pentru Laodicea a fost falsificată grosolan, iar poporul nu bănuiește nimic. Tratamentul care ne va scoate din starea de încropeală trebuie să producă un popor care nu mai trăiește după îndemnurile firii pământești. Iertarea și vindecarea sunt inseparabile în pachetul ceresc al puterii creatoare. Ele nu pot fi despărțite și aplicate independent. Să fii iertat, dar nu vindecat, este o anomalie pe care doar taina fărădelegii o poate scorni și promova cu așa succes.

Să trăiești după îndemnurile firii pământești și totuși să mergi în cer este cum nu se poate mai convenabil. Exact aceasta este evanghelia pe care liberalii o pun în spatele lui Pavel. Dar Pavel nu a vorbit așa. El știa că scopul evangheliei este vindecarea de păcat, eliberarea din robia legii păcatului și a morții. De aceea a scris cu așa patos despre legea duhului de viață, despre locuirea Duhului în templul inimii ca singură soluție la problema păcatului. El înțelesese corect doctrina Sanctuarului, și a rămas veșnic îndatorat diaconului Ștefan.

Hristos a demonstrat toată viața Lui că pentru Dumnezeu este lesne să rostească cuvântul creator – „Scoală-te și umblă” - și că acesta este scopul final al evangheliei.