Dezastre naturale: Acte ale lui Dumnezeu?

15 aprilie 2008 - Herbert E. Douglass

Un răspuns la articolele lui Samuele Bacchiocchi despre dezastrele naturale și interpretarea lor ca fiind "acte ale lui Dumnezeu."

 

În încercarea de a înțelege rolul lui Dumnezeu în dezastrele naturale, trebuie să evităm capcana pe care a încurajat-o Satana, și anume că dezastrele ultimelor zile provin de la un Dumnezeu (unii Îl numesc Alah) mâniat, insultat. Exact acesta este modul în care Satana L-a descris pe Dumnezeu de la Eden încoace, și chiar mai înainte. Milioane, da, milioane de oameni de pe această planetă cred așa ceva. Ne aflăm în timpul ultimelor ceasuri ale conflictului cosmic, Marea Luptă care a contaminat cerul și pământul încă din clipa în care „în cer s-a făcut un război” (Apoc. 12:7).

 

Rolul lui Dumnezeu în evenimentele finale este arătat în Apocalipsa 7

În Apocalipsa 7, Dumnezeu ține „cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.” Aceasta sună amenințător. Înainte de sfârșitul timpului, acest pământ va fi văzut toate tipurile de strâmtorare afectând „pământul, marea și copacii.” Dar nu am văzut încă nimic din ceea ce se va întâmpla atunci când vânturilor li se va da drumul pe deplin de sub puterea celor patru îngeri care le țin și care primesc ordine de la Domnul Însuși!

De ce sunt ținute încă vânturile? Poporul lui Dumnezeu nu a fost „sigilat” în întregime cu aprobarea lui Dumnezeu scrisă pe frunțile lor (14:1). Sigiliul de aprobare al lui Dumnezeu va fi pus pe frunțile acelora care Îl pot reprezenta corect și cărora le poate fi încredințată puterea „ploii târzii.” Ei sunt aceia care spun adevărul despre Dumnezeu și dau mărturie despre puterea Lui – din nou, exact lucrul căruia i s-a opus Satana mult, mult timp. Ei sunt aceia care sunt gata să stea neclintiți în mijlocul strâmtorării ultimelor zile, așa cum sunt descrise în ultimele versete din Apocalipsa 6.

Dar ce putem spune despre îngeri? Chiar și acum, „îngerii protejează lumea, refuzându-i lui Satana pretenția la supremație, bazată pe numărul mare al susținătorilor săi. Nu auzim glasuri, nu vedem cu ochiul liber lucrarea acestor îngeri, dar mâinile lor sunt unite în jurul lumii și cu o grijă neobosită ei țin în frâu oștile lui Satana până când se va încheia sigilarea poporului lui Dumnezeu” (Letter 79, 1900, EGW Comments, SDA Commentary, vol. 7, 967; sublinieri adăugate).

Dar ce putem spune despre acele vânturi? Ele sunt lucrarea lui Satana care urmează să fie eliberată din mâna restrictivă a lui Dumnezeu. Toate acestea pot fi înțelese cel mai bine în lumina Marii Lupte. Este repunerea în scenă a cărții lui Iov (dar la o scară colosală) – foc din cer arzând turmele și pe slujitorii lui Iov, bandiți dezlănțuiți ucigând orbește, un vânt mare distrugând o casă și omorându-i copiii. Satana este incredibil de rău! Și el este același astăzi ca și în zilele lui Iov. Strategia studiată a lui Satana a fost întotdeauna de a produce confuzie, a încurca, a înșela, a distruge pacea acestei lumi. De ce? Pentru a seca orice speranță și încredere a locuitorilor pământului că o Persoană mult mai puternică, o Persoană credincioasă și adevărată, conduce universul!

 

Satana s-a aflat în spatele strâmtorării lui Iov

Unde este Dumnezeu? Dumnezeu, conform principiilor Marii Controverse, permite această barieră finală a amăgirii și strâmtorării, nu doar asupra unui singur om pe nume Iov, ci acum asupra întregii planete. Tot ce a știut Iov până la urmă despre ceea ce se afla în spatele catastrofelor colosale care se abătuseră asupra lui, Dumnezeu i-a spus mai târziu. Dar până atunci a fost o perioadă foarte întunecată. El a aflat de-abia mai târziu că Dumnezeu fusese provocat de Satana. Satana era mâniat din cauza faptului că Iov fusese așa de binecuvântat cu o familie mare și o situație financiară bună. El Îl acuza pe Dumnezeu că făcea favoritisme – că motivul pentru care Iov era așa de atent la îndeplinirea actelor de închinare consta în faptul că Dumnezeu construise un „gard” în jurul lui pentru a-i cumpăra ascultarea (Iov 1).

Iar apoi îi auzim pe teologii care vin să-i explice lui Iov de ce a trebuit să treacă prin aceste dezastre îngrozitoare. Ceea ce citim în următoarele treizeci și șase de capitole sunt diferitele motive pe care și oamenii din zilele noastre le folosesc încă pentru a explica într-un fel calamitățile teribile. Fie Iov ascunde adânc anumite secrete cu privire la anumite obiceiuri rele, iar Dumnezeu îl pedepsește, fie Dumnezeu răspunde doar celor neprihăniți și îi ignoră pe ceia care suferă calamități, pentru că El este un Dumnezeu drept, sau un Dumnezeu așa de neprihănit și drept încât nu poate decât să Își reverse mânia asupra celor răi, fie că Iov primește o pedeapsă mai mică decât merită.

Așa de multe ecouri ale celor trei prieteni ai lui Iov – pe Internet, în articolele din presă, și de la multe amvoane.

 

Dumnezeu a ținut vânturile pe care Satana dorea să le dezlănțuie asupra vechiului Ierusalim

Iudeii au mers până la capăt în respingerea îndurării lui Dumnezeu – în final ei L-au omorât! Lui Dumnezeu nu-I mai rămăsese nimic mai bun de oferit poporului Său ales în timp ce Își prezenta versiunea Sa în cadrul marii lupte. Așa că El „Și-a retras protecția de la ei și a îndepărtat puterea Sa restrictivă, înfrânătoare, de la Satana și îngerii săi, iar națiunea [iudaică] a fost lăsată sub stăpânirea conducătorului pe care și l-au ales.... Suferințele lor sunt reprezentate adesea ca o pedeapsă care a venit asupra lor, ca urmare a hotărârii directe a lui Dumnezeu. În felul acesta, marele amăgitor caută să-și ascundă lucrarea. Printr-o respingere continuă a iubirii și a milei divine, iudeii au făcut ca ocrotirea lui Dumnezeu să le fie retrasă, și lui Satana i-a fost îngăduit să-i conducă după voința lui. Cruzimile oribile care au avut loc la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrare a puterii răzbunătoare a lui Satana asupra acelora care se supun stăpânirii lui” (Marea luptă, pag. 28, 35).

Astfel, avem două exemple din trecut – Iov și Ierusalimul – despre ceea ce se întâmplă atunci când mâna restrictivă a lui Dumnezeu este dată la o parte și „vânturile” încep să sufle.

 

Dar să privim la lumea noastră astăzi

Evident, pe această planetă au avut mereu loc cutremure, tornade, inundații, uragane, taifunuri, foamete și vulcane. Unele dintre cele mai mari dezastre de acest fel au avut loc cu mulți ani în urmă – producând pagube mult mai mari decât cele produse în ultimii câțiva ani, chiar dacă în prezent zonele respective sunt mult mai populate. Voi face referire doar la câteva (vezi World Almanacs):

Cutremure: Siria, 526 d.Hr., 250.000 de morți; India, 1737, 300.000 de morți; Japonia, 1923, 200.000; China, 1927, 200.000; 1976, 242.000; Armenia, 1988, 56.000; Iran, 1990, 40.000.

Inundații majore, tsunami: Olanda, 1228, 100.000; China, 1642, 300.000; 1887, 900.000; 1931, 3.700.000; 1939, 200.000; India, 1979, 15.000.

Uragane, taifunuri: Galveston, 1900, 6.000; Hong Kong, 1906; India, 40.000; Bangladesh, 1963, 22.000; mai 1965, 17.000; iunie, 30.000; decembrie, 10.000; 1970, 300.000; Honduras, 1974, 2.000; Bangladesh, 1985, 10.000; 1991, 139.000.

Tornade în SUA: Illinois, 1925, 689; Alabama, 1932, 268; Georgia, 1936, 455; 1938, 203; 1952, Arkansas, Missouri, Tennessee, 208; 1965, Indiana, Illinois, Ohio, Michigan, Wisconsin, 271; 1974, Alabama, Georgia, Tennessee, Kentucky, Ohio, 315.

Așa cum a spus Isus: „Toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor” (Mat. 24:8). Cu alte cuvinte, acestea nu sunt semnele specifice ale sfârșitului lumii. În lume vor fi mereu războaie, cutremure, epidemii, etc. Dar există semne specifice care sunt subliniate în Matei 24 și 25, cum ar fi răspândirea evangheliei în întreaga lume și apoi revenirea Lui (vers. 14). El a mai amintit și alte semne care urmau să fie percepute ca evenimente deosebite, cum ar fi întunecarea soarelui la amiază, și faptul că luna nu își va mai da lumina în mod obișnuit, și o noapte în care va exista un spectacol stelar uluitor (vers. 29). El a comparat ultimele zile ale planetei Pământ cu ultimele zile dinaintea intrării lui Noe în arcă (vers. 37-39). A comparat întârzierea revenirii Sale cu întârzierea apariției Mirelui la nunta lui (25:5).

 

Dar ceva este, într-adevăr, diferit în ultimii câțiva ani

Consider că dezastrele de tot felul sunt, într-adevăr, diferite în comparație cu cele din trecut. Ni s-a spus să ne așteptăm la această „diferență,” dar până acum noi am romantizat aceste cuvinte pe care le-a scris Ellen White: „Foametea va crește și mai mult. Epidemiile vor face să dispară mii de oameni. Pericolele sunt peste tot în jurul nostru provenind de la puterile din afară și de la lucrarea satanică din interior, dar acum puterea restrictivă a lui Dumnezeu este exercitată” (Manuscript Releases, vol. 19, 382 (sublinieri adăugate).

„Aceste manifestări extraordinare vor fi din ce în ce mai dese și mai teribile chiar înainte de evenimentul revenirii lui Isus Hristos și de sfârșitul lumii, ca semne ale nimicirii ei grabnice” (Patriarhi și profeți, pag. 108, sublinieri adăugate).

 

Curba exponențială

Eu o numesc curba exponențială, care întregistrează o ascendență constantă în contrast cu o prognoză rprezentată de o linie orizontală. Noi folosim această curbă în așa de multe domenii, atât în lumea științifică, cât și în cea financiară. De exemplu, gândiți-vă la profitul pe economiile pe care le aveți în contul dvs. din bancă. Dacă obțineți un profit de 8% pentru 100.000$, puteți desena o linie dreaptă, îndreptată în sus, începând cu 8.000$ în primul an, 8.000$ în al doilea an, etc. În zece ani ați avea un profit de 80.000$, cei 100.000$ rămânând la locul lor (aceasta înseamnă că ați avea 180.000$). În 30 de ani ați avea 215.892$.

Dar dacă ați înregistra un profit constant la 8%, nu ați avea o linie dreaptă reprezentând cei 8.000$ pe an, ci o linie care ar urca continuu. La finalul celui de-al doilea an, ați avea 116.640$ (nu 116.000$); la sfârșitul celui de-al treilea an, 125.971$ (nu 124.000$); la sfârșitul celui de-al patrulea an, 316.048$ (nu 132.000$). Peste 30 de ani ați avea 1.006.266$. Faceți o comparație!

Cum se aplică această imagine la evenimentele din ultimele zile? Toate catastrofele îngrozitoare din trecut se vor repeta cu o rapiditate exponențială. Semănând foarte mult cu durerile nașterii! Poate cineva nega că uraganele, inundațiile, foametea, epidemiile, datoria națională, bancrutele, degradarea morală, epuizarea resurselor de apă, consumul de energie, etc., sunt în creștere cu o viteză uluitoare? Majoritatea oamenilor trăiesc cu sentimentul că totul este scăpat de sub control, în comparație cu viața pe care o aveam în urmă cu 25 de ani. Se pare că ceasul nu poate fi dat înapoi. Scara rulantă, fie că urcă, fie că coboară, merge din ce în ce mai repede în fiecare zi, odată cu fiecare program de știri. Și pe toți ne cuprinde sentimentul că nu ne putem da jos de pe scara rulantă pe care ne aflăm.

Sentimentul acesta se intensifică atunci când ultimul dezastru ajunge în casele noastre prin intermediul CNN sau FOX News, în culori vii. Instantaneu începem să fim hrăniți cu tensiunea reporterului și această hrănire continuă ne crează sentimentul că totul se întâmplă mult mai rapid, că suntem înconjurați de suferință și că așa ceva nu a mai avut loc niciodată mai înainte.

 

Exact ce a plănuit Satana!

Pavel a spus-o fără ocolișuri: Satana este „domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efes. 2:2). El este mai mult decât un mit! El este marele vrăjmaș al lui Dumnezeu, făcând tot posibilul pentru a abate, a demoraliza și a distruge bărbații și femeile.

Una din metodele principale pe care le folosește pentru a-și îndeplini lucrarea este prin dezastrele „naturale” (care nu sunt cu siguranță „acte ale lui Dumnezeu”). „Satana lucrează în atmosferă; el otrăvește atmosfera și viețile noastre depind de Dumnezeu – atât viața pe care o avem acum, cât și cea viitoare. Și aflându-ne în această poziție, avem nevoie să fim treji de-a binelea, pe deplin devotați, pe deplin convertiți, pe deplin consacrați lui Dumnezeu. Dar s-ar părea că stăm ca și cum am fi paralizați. Dumnezeul cerului, trezește-ne!” (Selected Messages, vol. 2, pag. 52).

„Satana lucrează și prin elementele naturii, pentru a-și strânge secerișul de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii și își folosește toată puterea pentru a controla aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu.... Satana are stăpânire peste toți aceia pe care Dumnezeu nu-i păzește în mod deosebit. El îi va favoriza și îi va face pe unii să prospere pentru a aduce la îndeplinire planurile lui și va aduce necazuri pentru alții, făcându-i pe oameni să creadă că Dumnezeu este Acela care-i chinuiește. În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boală și dezastru, până acolo încât orașele populate să fie aduse în stare de ruină și părăsire. Chiar acum el este la lucru. În accidente și calamități pe mare și pe uscat, în marile conflagrații, în furtuni grozave și în uragane pustiitoare, inundații, cicloane, valuri uriașe și în cutremure, în toate locurile și în mii de forme, Satana își exercită puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având ca urmare foametea și suferința. El face ca aerul să fie poluat de moarte și mii de ființe pier din cauza stricăciunii lui. Aceste calamități vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra oamenilor și a animalelor” (Tragedia veacurilor, pag. 589).

Observați că aceste dezastre îngrozitoare „vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruoase” – curba exponențială de care vorbeam. Citiți din nou paragrafele citate.

 

Adventiștii au un concept unic cu privire la evenimentele finale

Nu, noi nu repetăm ceea ce susțin milioane de evanghelici, care vestesc apropiata revenire a Domnului nostru mult mai puternic decât adventiștii de ziua a șaptea. Numai aruncați o privire asupra nenumăratelor site-uri de pe internet dedicate evenimentelor finale. În urmă cu zece ani nu era nici urmă de așa ceva! Seria de best-seller-uri „Left Behind” plus cele trei filme cu același titlu amplifică foarte mult acest sentiment că ceva îngrozitor urmează să se întâmple. Și sunt mulți aceia care nu știu altceva decât atât!

Adventiștii nu cred în răpire, sau în Israel ca figură centrală în evenimentele finale. Nici nu căutăm un Armaghedon în care armatele moderne se vor lupta pe câmpia Ezdraelonului.

Optimiștii au dreptate – lumea nu se va sfârși cu un scâncet sau cu un bubuit. Puterile nucleare ale lumii nu vor incinera pământul; nu ne vom îneca sau nu ne vom sufoca în propriul nostru gunoi, și nici nu vom muri într-o foamete pe scară largă.

Dar și pesimiștii au dreptate – această lume ar putea avea în curând toate vaccinurile de care are nevoie pentru bolile cu care ne confruntăm în prezent, dar nu va exista nici un vaccin pentru valul imens de gunoi moral care se află în creștere și care se infiltrează în viața modernă, în special în occidentul „luminat.” Toate dispozitivele GPS și automobilele ecologice nu vor face să dispară lipsa crescândă de educație și ura fără margini care infestează atât comunitățile, cât și națiunile.

Câta dreptate avea Ellen atunci când scria: „Mi-a fost arătat că Duhul Domnului este retras de pe pământ. Puterea susținătoare a lui Dumnezeu le va fi în curând refuzată tuturor acelora care continuă să disprețuiască poruncile Sale.... Nelegiuirea devine un lucru atât de obișnuit încât nu mai șochează așa cum se înâmpla cândva” (Last Day Events, pag. 27).

Trăim ultimele zile ale istoriei pământului. Soarele apune. Ellen este mai relevantă în prezent decât în zilele ei: „Când mâna restrictivă a lui Dumnezeu este îndepărtată, nimicitorul își începe lucrarea” (Manuscript Releases, vol. 3, pag. 314).

 

Concluzie

Principiul cheie la care trebuie să ținem întotdeauna atunci când citim Biblia sau scrierile lui Ellen G. White: Dumnezeu Își asumă responsabilitatea pentru ceea ce permite sau nu împiedică. Satana este nimicitorul ticălos și, în final, când nu va mai fi împiedicat,... încă nu am văzut nimic până acum! (Comparați cu 1 Cronici 10:4, 13, 14).

 

17 decembrie 2005

traducere: Evelyn Mangîru