Solia 1888 și slava ei

2 aprilie 2008 - Gili Cârstea

Solia 1888 a fost numită „începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul,” adică cel din Apocalips 18. De asemenea, a fost numită „marea strigare a îngerului al treilea”:

“Marea strigare a îngerului al treilea a şi început în descoperirea neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul iertător de păcate. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul” (RH 1 aprilie 1890).

Astăzi am citit un pasaj care oferă o explicaţie solidă despre cum va veni redeşteptarea în biserica rămăşiţei, şi ce legătură are ea cu solia 1888:

“Am auzit pe cei îmbrăcaţi cu armura prezentând adevărul cu mare putere. Avea efect. Mulţi fuseseră legaţi; unele soţii de soţii lor, unii copii de părinţii lor. Cei cinstiţi, care fuseseră împiedicaţi să audă adevărul, acum se prindeau de el cu mare bucurie. Toată teama de rudele lor dispăruse, iar adevărul era tot ce conta pentru ei. Ei fuseseră înfometaţi şi însetaţi după adevăr; el era mai scump şi mai preţios decât viaţa. Am întrebat ce a produs această mare schimbare. Un înger a răspuns: ‘Este Ploaia Târzie, reînviorarea de la faţa Domnului, Marea Strigare a îngerului al treilea.’” (1 SG 271).

Aici avem prezentată lucrarea pe care cei sigilaţi o vor face sub puterea Duhului Sfânt în Ploaia Târzie, când suflete sincere din Babilonul spiritual vor păşi sub stindardul Prinţului Emanuel.

Eu constat însă că exact acelaşi principiu funcţionează chiar astăzi în mijlocul bisericii rămăşiţei. Solia neprihănirii lui Hristos începe să ajungă la sufletele care au însetat după adevărul soliei îngerului al treilea. Unii nu au avut de unde să audă, dar alţii au fost împiedicaţi de rudele, prietenii sau colaboratorii lor din comunitate, unde solia a fost tratată cu indiferenţă sau ostilitate, făcută să pară nesemnificativă pentru timpul nostru.

Alţii au înţeles că aceasta este lumina care se va dezvolta în solia “celuilalt înger,” dar poziţia lor în biserică ar fi fost periclitată, ar fi dus la conflicte şi chiar despărţire, lucru pe care au căutat să-l evite cu orice preţ.

Dar cu cât foamea spirituală creşte, cu atât această solie destinată a deveni Ploaia Târzie şi Marea Strigare va străluci mai tare, convingând inimile sincere că aceasta este soluţia lui Dumnezeu pentru încropeala laodiceană.

Când sora White a întrebat cum se explică marea schimbare pe care o observă, îngerul a răspuns că este efectul Marii Strigări şi al Ploii Târzii. De aici, concluzia vine de la sine: Dacă solia 1888 este cea care produce marea redeşteptare în lume, este absolut normal ca ea să pregătească şi pe purtătorii ei în interiorul bisericii. Efectul ei asupra lumii va fi resimţit mai întâi in interiorul bisericii, asupra celor care au dus dorul unei solii autentice de har abundent, solie capabilă să pună capăt stăpânirii nemiloase a legii păcatului şi a morţii din inimile lor. Ascultaţi referirea clară la această categorie:

“Pe măsură ce membrii trupului lui Hristos se apropie de timpul ultimului lor mare conflict, “timpul strâmtorării lui Iacob,” ei vor creşte în Hristos, devenind părtaşi de Duhul Său în mare măsură. În timp ce solia îngerului al treilea se transformă într-o mare strigare, iar lucrarea este însoţită de mare putere şi slavă, poporul credincios al lui Dumnezeu va deveni părtaş la acea slavă. Ceea ce îi înviorează şi împuterniceşte să treacă prin timpul de strâmtorare este ploaia târzie. Feţele lor vor străluci de slava acelei lumini care însoţeşte solia îngerului al treilea” (RH 27 mai 1862).

La data când a scris aceste lucruri, sora White nu ştia nimic despre solia 1888, sau că ea va fi începutul marii strigări şi al ploii târzii. A scris doar ceea ce a văzut sau i s-a explicat. Dar ce a scris ea despre aceste lucruri are o importanţă deosebită pentru noi, cei care ne pregătim să păşim în mijlocul minunilor marii strigări şi ale ploii târzii.

Aşa cum este cert că solia îngerului al treilea se va transforma într-o mare strigare, la fel de cert este că solia 1888 este “cu adevărat” solia îngerului al treilea. Care sunt consecinţele transformării soliei 1888 în marea strigare? Răspunsul este minunat, în deplin acord cu scopul soliei, acela de a ne ajuta să împlinim scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice: “Ei vor creşte în Hristos, devenind părtaşi de Duhul Său în mare măsură… poporul credincios al lui Dumnezeu va deveni părtaş la acea slavă.” Şi, la fel de important şi măreţ, “feţele lor vor străluci de slava acelei lumini care însoţeşte solia îngerului al treilea.”

Spun din nou: La data când a scris aceste lucruri, biserica şi sora White nu ştiau nimic despre părtăşia cu natura divină şi scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice. Abia după 1888 a început ea să scrie despre aceste lucruri, chiar dacă ea, Jones şi Waggoner avuseseră despre ele doar o slabă licărire.

Acum, dacă strălucirea de pe feţele lor este o metaforă despre valoarea luminii, sau chiar o realitate precum în cazul martirului Ştefan, prea puţin contează în acest moment.

Ceea ce putem spune noi, cei care am îndrăgit această solie, este că strălucirea ei deja ne fascinează. A pus în noi nu numai o foame disperată după neprihănire, nu doar o explicaţie intelectuală pentru impasul nostru laodicean, ci exact taina lui Hristos, soluţia lui Dumnezeu de a împăca lumea cu Sine.

Ce bucurie imensă, prietenii mei, să fim de pe acum “părtaşi la acea slavă,” slavă care vine din transformarea soliei preţioase de care ne-am legat viaţa în ploaia târzie şi marea strigare a îngerului al treilea.

Nu există privilegiu şi onoare mai mare pentru care merită să trăieşti. Să înveţi de pe acum Cântarea lui Moise şi a Mieluşelului se va dovedi cândva elementul vital care ne-a făcut “terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului care să slujească pentru slava Sa.”