Puterea lui Hristos

31 martie 2008 - Gili Cârstea

Că Hristos a înfrânt puterea diavolului, este de netăgăduit. Misiunea Lui de a vesti un an de îndurare al Domnului, de a slobozi pe prinşii de război, fusese anunţată în profeţii de secole.

Confuzia prezentă faţă de caracterul lui Dumnezeu vine din modul în care este înţeleasă puterea prin care Isus a înfrânt pe Satana. Opinia generală este că în cruce se află puterea lui Isus, şi că diavolul a fost înfrânt datorită faptului că Hristos a reuşit cumva să ajungă pe cruce. Dacă nu ajungea pe cruce, El nu ar fi biruit pe Satana.

O declaraţie a Domnului Hristos despre misiunea Sa ar trebui totuşi să dea de gândit celor care îmbrăţişează această poziţie. Înainte de a fi răstignit, şi nu după, El a afirmat că misiunea Lui a luat sfârşit:

„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4).

Spiritul Profeţiei comentează astfel acest verset, la foarte scurt timp după Minneapolis:

„Hristos a înălţat caracterul lui Dumnezeu, atribuindu-I lauda şi realizarea întregului scop al misiunii Sale pe pământ – să-i facă pe oameni drepţi prin descoperirea lui Dumnezeu. În Hristos au fost înfăţişate înaintea oamenilor harul părintesc şi perfecţiunea fără egal a Tatălui. În rugăciunea Sa chiar înainte de răstignire, El a spus: ‚Am făcut cunoscut Numele Tău.’ ‚Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac.’ Când scopul misiunii Sale a fost atins - descoperirea lui Dumnezeu în faţa lumii - Fiul lui Dumnezeu a anunţat că lucrarea Sa a fost terminată şi caracterul Tatălui a fost făcut cunoscut oamenilor” (ST 20 ian 1890).

În marea controversă nu avem de-a face cu o competiţie despre forţa fizică. Puterea nu se măsoară aici prin capacitatea de distrugere a combatanţilor. Este o luptă între minciună şi adevăr, concentrată asupra a trei subiecte capitale: Caracterul lui Dumnezeu, natura păcatului şi motivele controversei.

Puterea diavolului asupra omenirii constă în deformarea acestor realităţi. Puterea lui Hristos stă în demascarea acestor minciuni. De aceea spunea El că „viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine” (Ioan 17:3). Hristos ne-a dat viaţă, ne-a eliberat din capcanele morţii, prin descoperirea caracterului lui Dumnezeu, caracter aflat în contrast marcant cu credinţa bisericii din vremea Lui.

Confirmările sunt zdrobitoare:

“Hristos a venit să reprezinte caracterul Tatălui Său, să câştige pe om înapoi la ascultare de Dumnezeu, să împace pe om cu Dumnezeu” ( BE 1 nov 1892).

“Satana acuza pe Dumnezeu că posedă atribute pe care chiar el le poseda. Hristos a venit în această lume spre a descoperi caracterul lui Dumnezeu aşa cum este în realitate. El este o reprezentare perfectă a Tatălui Său. Viaţa Lui fără păcat, trăită pe acest pământ în natură umană, este de deplină respingere a acuzaţiilor lui Satana împotriva caracterului lui Dumnezeu” (BT 1 oct 1902).

“Lucrarea bunului samaritean reprezintă misiunea lui Hristos pentru lume. Mântuitorul a venit să descopere caracterul lui Dumnezeu, dragostea Lui pentru om. El a acţionat exact cum ar fi acţionat Tatăl în toate situaţiile” (HM 1 oct 1897).

“Domnul cere de la urmaşii Săi să fie reprezentanţii Lui. Hristos a venit în lume să reprezinte caracterul lui Dumnezeu, şi El a trimis slujitorii Săi să reprezinte caracterul Tatălui şi al Fiului” (RH 28 oct 1890).

“Viaţa lui Hristos este o descoperire desăvârşită a caracterului lui Dumnezeu” (CA 8 apr 1903).

“Motivul pentru care este aşa de dificil să câştigăm suflete pentru Hristos este acela că Satana este permanent angajat în deformarea caracterului lui Dumnezeu. Hristos a venit să descopere lumii pe Tatăl în adevăratul Său caracter, pentru ca mentalităţile false pe care oamenii le cultivă despre caracterul divin să fie îndepărtate” (RH 31 mai 1892).

“Înaintea îngerilor şi oamenilor, prin viaţa Sa de ascultare şi slujire, Hristos a reprezentat caracterul lui Dumnezeu. ‘Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine’” (AU 1 iunie 1900).

Caracterul lui Dumnezeu fusese greşit înţeles, din cauza eforturilor fenomenale pe care diavolul le-a depus în acest scop. Folosirea forţei pentru nimicirea lui nu numai că nu rezolva situaţia, dar mai rău o complica. Chiar dacă Satana murea de moarte naturală, şi dispărea împreună cu toţi îngerii lui, rebeliunea continua pe pământ, deoarece minciunile lui fuseseră crezute şi acceptate ca fiind adevăr biblic.

Doar o corectă prezentare a caracterului lui Dumnezeu putea rezolva problema, şi aceasta a fost misiunea lui Hristos. Când biserica rămăşiţei va avea şansa să audă această veste bună, descoperită în solia neprihănirii lui Hristos, redeşteptarea şi reforma pe care ni le dorim de decenii nu se vor mai poticni în piaţa de obşte.

Hristos a înfrânt puterea diavolului înainte de cruce, prin descoperirea caracterului lui Dumnezeu, pe care l-a pus în contrast total cu poziţia bisericii acelei vremi. Ultima fază a marii controverse se va desfăşura după acelaşi tipar, aducând sub ochii omenirii dragostea jertfitoare a lui Hristos, în contrast cu violenţa, cruzimea şi ura lui Baal.