Cu sau fără dovezi copleșitoare

26 ianuarie 2008 - Gili Cârstea

„Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?” (Eze 33:11).

Un astfel de jurământ ar trebui să convingă pe oricine că Dumnezeu nu este un justițiar setos de sânge, gata să aplice pedeapsa capitală pentru călcarea legii. El nu ține evidența fărădelegilor spre a decide încadrarea juridică și lungimea timpului petrecut în focul final, așa cum se crede. Dumnezeu este într-o misiune de salvare, de recuperare, de vindecare, acestea fiind aspecte ale lucrării descrise în Scriptură într-un singur cuvânt: curățire.

Totul a pornit de la contestarea legii, în cer. Spre a masca adevărul că nu Dumnezeu ucide, ci păcatul, misiunea permanentă a diavolului a fost aceea de a prezenta greșit caracterul lui Dumnezeu, natura păcatului și chestiunile vitale din marea controversă.

Una dintre chestiunile vitale este dacă se poate construi o civilizație viabilă fără legea lui Dumnezeu.

Diavolul a spus că se poate, și de aceea a inaugurat o schemă paralelă cu planul de mântuire, pe care a numit-o, evident, „Planul,” și care prevede aducerea păcii și bunăstării globale. Faza prezentă a acestui plan este cunoscută sub numele de „noua ordine mondială.”

Dumnezeu a spus că nu se poate, că singura șansă de supraviețuire a omenirii este întoarcerea la neprihănire, pe calea descoperită în Hristos. De aceea a și anunțat, la începutul creației, că păcatul produce moarte, iar Dumnezeu nu se va putea amesteca în această tragedie forțând voința oamenilor.

Istoria păcatului nu se poate încheia, și nu se va încheia, până când nu se face demonstrația deplină că o civilizație dominată de păcat, și opusă neprihănirii, se autodistruge, și că Dumnezeu nu va avea niciun amestec în această distrugere.

Vor fi două evenimente majore prin care Dumnezeu va fi justificat în afirmația Lui că păcatul distruge.

Primul eveniment este nimicirea totală a vieții de pe planetă în timpul revenirii lui Hristos, unde nu vor exista dovezi evidente că Dumnezeu nu are niciun amestec. Al doilea va fi după cei o mie de ani, la învierea generală, unde vor exista dovezi copleșitoare că nu Dumnezeu a fost la originea devastărilor de pe pământ, și că nu El nimicește pe păcătoși ca pedeapsă pentru păcat [aici pentru detalii].

Prin aceste două mari evenimente din marea controversă, declanșate exclusiv de oamenii controlați de Satana, Dumnezeu va demonstra că o civilizație dominată de păcat se autodistruge – cu sau fără dovezi copleșitoare. Fiecare creatură din vastul univers al lui Dumnezeu va înțelege atunci declarația înțelepciunii: „Cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea” (Proverbe 8:36).