Neprihănirea, în legătură cu legea

29 decembrie 2007 - Gili Cârstea

Că instrucțiunile date lui Moise pentru construirea sanctuarului au cumva legătură și cu viața noastră, este, în general, teoretic, acceptat de poporul nostru. Complicația intervine atunci când templul este prezentat doar ca o pildă pentru scopul lui Dumnezeu din veacuri veșnice.

Poporul Israel nu a reușit să vadă în sanctuar decât scopul lui ceremonial, un centru al practicilor religioase impuse de Dumnezeu. Urmașii lor spirituali de astăzi, cărora li s-a încredințat doctrina sanctuarului, nu au făcut decât să transfere rolul sanctuarului de la cel pământesc la cel ceresc, evitând complet scopul veșnic al lui Dumnezeu descoperit în el.

Viața Domnului Hristos a corectat ambele anomalii, El fiind întruchiparea fidelă a doctrinei sanctuarului, trecută, prezentă și viitoare. De aceea suntem invitați insistent, pe toate canalele folosite de cer, să studiem viața lui Hristos. În El este prezentată detaliat toată doctrina sanctuarului, deoarece scopul etern al lui Dumnezeu a fost realizat în El, pentru prima oară pe pământ de la căderea lui Adam.

Scopul soliei 1888 a fost acela de a ne întoarce privirile la Hristos, să analizăm sursa neprihănirii Sale, să ne întrebăm de ce El putea trăi fără păcat iar noi nu, ca să descoperim în final că acolo unde omenescul este unit cu divinul, omul nu păcătuiește.

Sora White a fost printre puținii din biserica acelui timp care au prins sensul grandios al sanctuarului, și de aceea risca să afirme fără teamă că solia 1888 este începutul marii strigări, iar dezvoltarea ei va lumina pământul cu slava lui Dumnezeu. Iată încă un exemplu, alături de magistrala declarație din “Hristos lumina lumii” 161, că ea înțelegea aceste lucruri, chiar dacă biserica părea blocată la acest subiect:

“Când Moise era gata să construiască sanctuarul în pustie, a fost avertizat: ‘Să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte’ [Evr 8:5]. În legea Sa, Dumnezeu ne-a dat planul. Clădirea caracterului nostru trebuie să se facă ‘după chipul care ți s-a arătat pe munte.’ Legea este marele standard al neprihănirii. Ea reprezintă caracterul lui Dumnezeu, și este testul loialității noastre pentru guvernarea Sa. Şi ea ne este descoperită, în toată frumusețea și excelența ei, în viața lui Hristos” (CT 62).

Acest pasaj ne ajută să înțelegem mai bine de ce sora White numea solia 1888 “neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea.”

Legea este o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Legământul cel veșnic – scopul etern al lui Dumnezeu – este instalarea legii în minte și inimă. Așezarea legii în Sfânta Sfintelor din sanctuar vorbea despre instalarea legii în spiritul ființelor create. Omul Isus Hristos a fost primul pământean care a beneficiat de prevederile noului legământ. Dumnezeu locuiește în templul Său, și prin harul salvator inima este restaurată după modelul divin. Când se întâmplă așa, persoana respectivă trăiește în neprihănire, adică fără păcat, doar pentru că sistemul de operare divin a fost instalat la locul lui.

Prin urmare, când legea este așezată în templul inimii, rezultatul automat este trăirea în neprihănire, iar dovada în această direcție este viața lui Hristos. El era un templu, o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul, iar neprihănirea era generată exact de caracterul lui Dumnezeu locuind în El.

Această neprihănire obținută prin scrierea legii în templul inimii este toată solia 1888. Când această perspectivă glorioasă asupra sanctuarului este percepută, în fața sufletului se deschid orizonturile largi ale slavei lui Dumnezeu. Începem să înțelegem care este lungimea, lărgimea înălțimea și adâncimea dragostei lui Hristos, dragoste care L-a făcut să pășească fără ezitare pe drumul crucii, chiar dacă aceasta ar fi dus la moartea a doua, moartea de unde nu mai există întoarcere.

Ucenicii lui Hristos din vremea sfârșitului vor experimenta și ei neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea, lucru care îi va face să cânte cântarea lui Moise și a Mielului (Apoc 15:3). Cântarea este despre curățirea sanctuarului și prețul uriaș plătit de cer pentru realizarea ei.