O lucrare importantă și oamenii potriviți pentru ea

20 mai 2007 - Gili Cârstea

Noi şi astăzi ne mai întrebăm de ce oare Dumnezeu i-a ales pe fraţii Waggoner şi Jones pentru o aşa mare lucrare, dar imaginaţi-vă câte îndoieli torturau sufletele colegilor lor din corpul pastoral de atunci. Ei aveau argumente serioase că cei doi vorbesc după ureche, şi că rezervele lor faţă de poziţia oficială a celor două legăminte nu poate fi altceva decât o scărpinare inutilă a nasului. Ce sens are să vii cu asemenea producţii, când marii noştri bărbaţi au o poziţie clară şi solidă la cel mai fierbinte subiect al adventismului? În plus, de ce ar avea Domnul nevoie de alţi mesageri, odată ce postul era ocupat cu onoare şi demnitate de cea mai umilă dintre pământeni, şi care oferise argumente de nezguduit că Dumnezeu condusese mişcarea prin mărturiile ei de necontestat?

Aceşti fraţi cârcotaşi se aşteptau probabil la sprijinul sorei White în contestarea poziţiilor noi şi ciudate pe care le aduceau Jones şi Waggoner. Şi vă imaginaţi confuzia lor când citeau explicaţii precum acestea:

“Domnul a ales bărbaţi care să poarte lumină şi solii de mare importanţă pentru popor în aceste zile din urmă. După ani de perseverenţă sub diferite greutăţi, Domnul a dat un succes vizibil adevărului; neîncredere şi opoziţie s-au ridicat din toate părţile, şi totuşi, solia a răsunat. În expunerea acestui adevăr prezent, bătălia a trebuit dusă pentru fiecare centimetru de teren, iar unii încă nu s-au împăcat cu providenţele lui Dumnezeu în alegerea oamenilor prin care El a dorit să trimită această solie specială. Ei întreabă: “De ce nu a ales Dumnezeu oameni care au fost activi timp de mulţi ani în lucrare?” (The 1888 EGW Materials, 1245).

Exact aşa cum se întreabă unii şi astăzi. Şi nu găsesc răspunsuri. Şi de aceea nu cred că este cazul să îşi bată capul cu solia trimisă prin ei. Sau chiar dacă – sub puternica presiune a mărturiilor inspirate - recunosc faptul că Dumnezeu a trimis ceva prin ei, se simt totuşi mai în siguranţă să declare că sora White a vorbit mai bine decât ei despre solie, şi că astfel nu este nevoie de aceşti bărbaţi şi scrierile lor.

Ascultaţi răspunsul ei:

“Motivul este acela că Dumnezeu a ştiut că bărbaţii cu experienţă îndelungată în lucrare nu vor lucra după dorinţa lui Dumnezeu, şi după ordinea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales chiar pe oamenii pe care El i-a dorit, iar noi avem toate motivele să-I mulţumim că aceşti bărbaţi au dus lucrarea înainte cu credincioşie, şi au fost purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Acum, deoarece ei nu au văzut toate lucrurile foarte clar, şi asta deoarece se aflau în pericol, Domnul le-a trimis o avertizare, şi fiecare suflet care iubeşte pe Domnul, să-I mulţumească pentru îndurările Lui.

“Cum adică? Să-I mulţumim lui Dumnezeu că oamenii aceştia au mers prea repede, şi au susţinut mişcări care nu erau de origine divină? Nu. Dar slavă Domnului că ei nu s-au împotrivit soliei de avertizare pe care Dumnezeu a socotit potrivit să le-o trimită, şi astfel nu au repetat eroarea gravă a unora care de ani de zile se opun Duhului lui Dumnezeu. Slavă Domnului că ei au auzit glasul Lui şi l-au ascultat imediat. În această chestiune, comunităţile noastre au cea mai mare dovadă că aceşti bărbaţi sunt aleşi de Dumnezeu. El le-a dat o solie, şi a lucrat prin ei; şi au făcut astfel deoarece ei au recunoscut vocea şi sfatul cerului, şi l-au urmat” (The 1888 EGW Materials, 1245).

Ce diferenţă uriaşă între descrierea pe care o face aici sora White solilor din 1888, şi poziţia unora dintre fraţii noştri de astăzi, care nu reuşesc să vadă mustrarea Domnului pentru ei nici în cele mai serioase avertismente inspirate. Precum acesta:

“Nimeni  să nu se plângă de slujitorii Domnului care prezintă o solie venită din cer. Nu mai căutaţi greşeli la ei, spunând: “Sunt prea categorici, vorbesc prea dur.” S-ar putea să vorbească dur, dar oare nu este necesar? Dumnezeu va face să ţiuie urechile ascultătorilor, dacă ei nu vor dori să asculte vocea şi solia Sa. Pastori, nu dezonoraţi pe Dumnezeul vostru şi nu jigniţi Duhul Său cel Sfânt, făcând remarci asupra metodelor şi manierelor oamenilor pe care El îi alege. Domnul cunoaşte caracterul. El vede temperamentul oamenilor pe care i-a ales. El ştie că numai nişte oameni zeloşi, fermi, hotărâţi şi cu convingeri categorice vor vedea lucrarea aceasta în importanţa ei vitală, şi vor pune în mărturia lor aşa tărie şi hotărâre, încât vor dărâma barierele Satanei” (TM 410).

Lucrarea aceasta are o importanţă vitală, şi de aceea Dumnezeu nu poate chema să participe la ea oameni care nu au “convingeri categorice” despre adevărul advent şi despre solia îngerului al treilea. Barierele Satanei s-au întărit odată cu trecerea timpului, iar opoziţia din zilele noastre este mai aprigă, tocmai deoarece este mai subtilă, şi astfel Dumnezeu va chema şi acum oameni care pot părea “prea categorici,” şi care vorbesc “prea dur.”

Dar fără astfel de oameni, barierele Satanei nu vor cădea singure, iar trecerea timpului nu va face decât să mărească indispoziţia acestui popor de a asculta susurul blând al vocii care de-a lungul istoriei a suferit ruşinea de a fi alungat tocmai de ai Săi: “Israel nu Mă cunoaşte.”

 

PDF * DOC