Am comis „singurul păcat”

9 aprilie 2007 - Gili Cârstea

 

Sunteți deja la curent cu noul mod de a face misiune promovat de anumiți administratori și proeminenți teologi adventiști, așa cum este Faith House [aici].

Inițiatorul acestui gen de lucrare este Samir Selmanovic, unul dintre conducătorii grupului emergent re:church și personalitate marcantă în Emergent Village; și în același timp pastor adventist, desigur.

Fratele Selmanovic nu este un pastor de provincie, lucru care poate ar scuza oarecum acțiunile lui. El a studiat în școlile adventiste, a obținut un PhD la Andrews University sub îndrumarea lui George R. Knight, și se bucură de sprijinul unui mare număr de teologi proeminenți adventiști. Deși nu toți și-au exprimat public sprijinul pentru noua direcție, așa cum au făcut Jon Paulien, Laurence T. Geraty, George R. Knight și Jon Dibdhal, ei sprijină și încurajează astfel de acțiuni.

Pe vremea când conducea re:church, Samir Selmanovic declara că scopul lor este să re-imagineze creștinismul, dar se pare că această viziune nu a fost suficient de mare pentru timpul nostru, fiind depășită de evenimente. Acum dorește să adune împreună toate religiile monoteiste, ba chiar și pe atei, idolatri, vrăjitori și liberi cugetători. El ridică „o casă a credinței” care să definească adevăruri comune, pe temelia cărora să se poată construi o societate mai bună.

Cei care urmăresc mișcarea emergentă pot observa imediat că ea nu este altceva decât aceeași veche mișcare ecumenică ambalată în limbaj și concepte înșelătoare, copiate din misticismul oriental și promovate cu tehnici de marketing moderne pentru a capta interesul omului de rând. Şi care este scopul final? O singură religie, în care „sabia” adusă de Hristos să nu mai producă despărțiri.

Ne este greu să credem că acești academicieni adventiști nu știu ce se întâmplă, și care sunt planurile „stăpânitorilor” acestei lumi. Duhurile răutății „din locurile cerești” au vorbit în cuvinte clare despre viitorul religios al lumii, și oricine poate constata că acest viitor se întâmplă chiar sub ochii noștri. Ascultați:

„Se apropie ziua când toate religiile vor fi văzute ca emanând dintr-o mare și unică sursă spirituală; toate vor fi văzute ca alcătuind împreună unica rădăcină din care va răsări inevitabil biserica globală, universală. Nu va mai fi nici creștin sau păgân, nici iudeu sau goim, ci doar un mare corp de credincioși, adunați din toate religiile actuale. Ei vor accepta aceleași adevăruri, dar nu ca pe niște concepte teologice; ele vor fi adevăruri esențiale pentru viața spirituală. Ei vor sta împreună pe aceeași platformă a frăției și a relațiilor umane. Ei vor recunoaște aceeași filiație divină și vor căuta, în unitate, să coopereze cu Planul divin” (The Externalization of the Hierarchy - Alice Bailey & Djwhal Khul).

Exact același limbaj, aceleași scopuri, aceleași concepte și aceeași metodă pot fi văzute în proiectul adventist Faith House. Este oikoumené gé în cel mai pur sens, o singură familie religioasă care trăiește în pace și armonie pe acest vechi pământ, cu același vechi stăpânitor.

Fratele Selmanovic anunță pe viitorii candidați, musulmani, iudei, creștini, atei sau păgâni, că nu vor exista adevăruri sau credințe impuse, că fiecare se va simți liber să creadă ce dorește, să spună deschis ce crede, să se bucure de avantajele fiecărei culturi în pace, armonie și fără restricții. Acolo nimănui nu trebuie să-i fie rușine de credința lui, având libertatea să conteste orice este nepotrivit cu viziunea lui.

În articolul de deschidere al sitului, el invita pe cititori să se simtă liberi de a-și exprima opiniile:

„Ne aflăm într-o călătorie către un alt mod de credință. Încurajați-ne, criticați-ne, sau, dacă preferați, doar ascultați. Dacă doriți să ne fiți partener, sau susținător, dați-ne de știre. Bun venit în caravana speranței.”

Citind materialele de pe sit, am ajuns și eu la concluzia că, într-adevăr, aici este vorba despre un alt mod de credință, în contrast marcant cu credința lui Isus. Dar observând invitația la critică constructivă, am considerat că este oportun și potrivit să-mi spun părerea despre planul acesta. Am scris cu mare atenție, fără să lansez acuzații sau avertizări nepotrivite, subliniind doar faptul că acesta este vechiul obiectiv al omenirii, începând chiar de la Turnul Babel, de a aduce pe pământ pacea și prosperitatea, că este fundamentul religios pe care se construiește Noua Ordine Mondială, și că ar fi de așteptat ca teologii adventiști să înțeleagă aceste lucruri.

Am postat mesajul meu la rubrica de comentarii a articolului de debut, „O caravană a speranței,” unde erau postate deja mesaje conținând aprecieri exaltate, aplauze furtunoase, promisiuni de ajutor material și sprijin spiritual, dar nicio avertizare că Faith House n-are nicio legătură cu solia îngerului al treilea sau cu adventismul, în general. Iar autorii mesajelor erau toți adventiști.

Am riscat să stric „vibrația” pozitivă doar fiind asigurat de insistențele că fiecare trebuie să se simtă liber să-și spună părerea fără să fie cenzurat, și la invitația de a critica proiectul, aflată în paragraful din finalul articolului, pe care l-am citat mai sus.

Cât credeți că a rezistat acolo postarea mea? Doar două zile, până a observat prezența ei acolo „cine trebuia,” apoi a dispărut fără urmă.

Mi-am adus aminte de avertizarea spiritelor care conduc Planul, despre ce se va întâmpla cu cei care nu vor înțelege că toate religiile emană „dintr-o mare și unică sursă spirituală,” și nu vor dori să stea „împreună pe aceeași platformă a frăției și a relațiilor umane.”

Ascultați ce se va întâmpla cu cei care vor avea o altă părere în materie de credință decât „biserica globală”:  

„Această energie activă a înțelegerii iubitoare va mobiliza o reacție teribilă împotriva forței urii. A urî, a fi separat, a fi exclusivist, va ajunge să fie privit ca singurul păcat” (Alice Bailey & Djwhal Khul).

Da, eu am avut parte de o pregustare a „înțelegerii iubitoare” produsă de „energia activă” a emergenților adventiști din Casa Credinței. Toate postările laudative, „convergente,” sunt la locul lor. Doar aceea care mirosea a „separatism” și „exclusivism” a fost ștearsă, deoarece a comis „singurul păcat” al societății pe care o ridică acești pastori adventiști sub ochii unei biserici oarbe.

Așa am ajuns să comit „singurul păcat” în imensa mare de sfințenie a bisericii emergente, care primește cu brațele deschise pe iudei, atei, musulmani, hinduși, creștini de toate culorile, vrăjitori, idolatri și închinători ai focului.

Dar nu mă plâng. Din contră, mă simt onorat că am fost socotit diferit și separat, și sunt mândru că acești frați au ținut astfel să mă avertizeze că am comis „singurul păcat” al bisericii globale de mâine.