Satul global și viziunea adventistă despre unitate

Luni, 19 februarie 2007 - Gili Cârstea

Locuitorii planetei se pregătesc pentru o ultimă încercare de a realiza Planul, visul de veacuri al controlorilor globali de a produce împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. De la Nimrod şi până astăzi, Planul a fost urmărit şi pregătit cu perseverenţă, iar coordonatele lui majore au rămas neschimbate. Puţini oameni înţeleg ingineriile sociale profunde care se desfăşoară în prezent, majoritatea atribuind frământările sociale unor cauze naturale, generate de politici defectuoase, interese meschine sau slăbiciuni omeneşti.

Mai trist este că unii oameni consideră că Dumnezeu conduce evenimentele, alege preşedinţi, destituie guverne, produce revoluţii şi declanşează războaie. Fiecare regim dictatorial care a pus vreodată în primejdie pacea planetară a susţinut că Dumnezeu i-a vorbit, că el are aprobarea divină pentru atrocităţile pe care le produce, iar cetăţenii l-au urmat orbeşte.

Această mentalitate strâmbă se află la originea proiectelor ce se desfăşoară şi în mijlocul poporului lui Dumnezeu din zilele noastre. Cu destulă subtilitate, folosind un limbaj benign şi tehnici moderne de propagandă, biserica rămăşiţei este împinsă în efortul de a aduce întreaga familie omenească într-o comunitate inter-religioasă unică.

Recent, liderii de la Conferinţa Generală au votat câteva directive prin care autorizează legături directe, dialoguri şi negocieri cu celelalte religii ale lumii. Îmbălsămate în concepte nebuloase precum “a relationship of mutual relating” (o legătură de relaţii reciproc avantajoase), sau “a conversation that aims to connect in a meaningful way” (o conversaţie care urmăreşte să conecteze într-un mod realist, semnificativ), ele nu sunt altceva decât o declaraţie de conformare la cerinţele globale de unitate religioasă, un semnal oficial pentru controlorii globali că nu vor avea greutăţi din partea bisericii rămăşiţei.

Stăpânitorii acestei lumi şi-au exprimat clar intenţiile, ca să nu existe confuzii:

“Pe noi ne interesează un singur subiect, şi anume aducerea noii ordini mondiale… ne ocupăm de formarea unui nou partid, care va aduna pe toţi oamenii păcii şi bunei înţelegeri, fără a deranja loialităţile lor specifice… Acest nou partid poate fi privit ca o materializare a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, care răsare sub ochii noştri… El îi grupează pe toţi cei care, deşi aparţin oricărei religii, naţiuni sau grupări politice, au fost eliberaţi de spiritul urii şi al separaţionismului, şi care caută să implementeze pe pământ reguli drepte prin bună înţelegere” (Alice Bailey & Djwhal Khul - The Externalization of the Hierarchy).

Aţi remarcat, nu? Noua ordine mondială este prioritatea lor, iar fundamentul social va fi “un nou partid” care să adune “pe toţi oamenii păcii şi bunei înţelegeri.” Acum, noi fiind oameni ai păcii şi bunei înţelegeri, avem un loc asigurat în noul partid. În plus, ei ne asigură că nu ne vor “deranja loialităţile specifice.” Adică?

Adică nu ne vor tulbura din pricina sabatului, reformei sanitare, şi nici chiar pentru fixul nostru cu Spiritul Profeţiei, atâta timp cât nu îl aşezăm deasupra Scripturii. Pentru alte “loialităţi,” precum sanctuarul, solia îngerului al treilea, marea strigare şi ploaia târzie, nici nu este cazul să se mai obosească, deoarece le-am evacuat singuri demult în podul prăfuit al istoriei denominaţionale.

De ce nu sperie pe liderii noştri acest “nou partid” care va impune noua ordine mondială? Pentru că el este promovat cu un lipici mediatic foarte potrivit cu mentalitatea adventistă: Noul partid va fi privit ca o “materializare a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.”

Convingător, nu? Cine este netrebnicul care să nu dorească să participe la aducerea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ? Acum, trebuie să înţeleagă oricine, “oamenii păcii şi bunei înţelegeri” au nevoie de un minim de efort de adaptare, dacă doresc să locuiască în aceeaşi comunitate cu budişti, musulmani, hinduşi, zoroastrieni, atei, păgâni, iudei, idolatri, vrăjitori şi galaxia de închinători la idolii civilizaţiei moderne. Şi cum se va ajunge la buna înţelegere în casa comună? Simplu, prin negocieri cu religiile respective, întreţinând cu ele “relaţii de interes reciproc,” în aşa fel încât să fim “eliberaţi de spiritul urii şi separatismului.”

Şefii partidului însărcinat cu “aducerea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ” vorbesc foarte frumos despre dragoste, numai că ea nu urmăreşte să producă o unitate în adevăr, ci eliminarea diferenţelor dintre religii prin acţiune socială:

“Când legătura interioară este păstrată în dragoste, şi când ucenicii resping sentimentul de autoritate unul asupra altuia, şi în acelaşi timp stau umăr la umăr în Marea Lucrare, atunci diferenţele, divergenţele şi punctele de conflict vor fi biruite automat” (Alice Bailey & Djwhal Khul).

Despre exact acest gen de lucrare “umăr la umăr” era vorba în aventura adventistă de la New York, despre care vorbeam recent în articolul Faith House. Acum, Conferinţa Generală vine şi legalizează acest trend dubios, în concordanţă deplină cu Planul pus la cale de controlorii globali şi preluat cu entuziasm de lumea creştină. Deja numeroşi pastori adventişti sunt exaltaţi de marea prietenie care a început să se înfiripe, şi sunt entuziasmaţi să contribuie cu biosul adventist la copilul minune care tocmai se naşte.

Toate acestea se întâmplă deoarece îngerul bisericii Laodicea este complet rupt de realitatea spirituală a timpului nostru. El a neglijat fatal comandamentul numărul unu al existenţei noastre, că poporul lui Dumnezeu “este un popor care locuieşte deoparte, şi nu face parte dintre neamuri,” iar acum constată că este imposibil să nu participe la proiectul comun moştenit de la Nimrod şi Nebucadneţar.

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe tinerii poporului Său care vor trebui să spună lumii curând că Planul este o fraudă grosolană, indiferent cât de mult va fi încins cuptorul şi oricât de mulţi vor fi cei din poporul lor care se vor pleca la pământ în faţa icoanei fiarei. Da, şi indiferent câte decizii luate la vârf vor stimula diluarea misiunii adventiste în acest timp de criză pentru guvernarea divină.

 

 

PDF * DOC