Reacții la articolul „Foc din cer”

Vineri, 2 februarie 2007 - Gili Cârstea

Întrebare: Am înţeles din articol că, după mileniu, Satana şi îngerii lui vor fi transformaţi în oameni, ca să poată fi omorâţi de oamenii răsculaţi împotriva lor. Pe ce se sprijină ideea?

Răspuns: Nu am sugerat nicăieri că îngerii vor fi transformaţi în oameni. Am spus că ei îşi pierd anumite capacităţi speciale, mai ales invizibilitatea. Şi nu am spus că Dumnezeu este cel care le retrage aceste însuşiri. Cred că ei le pierd, la începutul mileniului, şi voi explica imediat de ce cred aşa.
Problema noastră este că plecăm de la o premisă greşită, cultivată poate subconştient: Se crede că îngerii sunt nemuritori, deci nu cunosc degenerarea produsă de păcat, pierderi ale puterii sau limitări ale unor capacităţi.

Este adevărat, ei sunt dintr-o altă ordine a creaţiei, trăiesc într-o altă dimensiune, şi nu avem expresii pentru descrierea structurii fiinţei lor. Dar ştim totuşi câteva lucruri despre ei, iar pe baza acestora nu ne este greu să înţelegem alte câteva ce decurg din cunoaşterea primelor.

Ştim că îngerii răi vor muri, adică nu mai sunt nemuritori: „Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi” (Isa 14:11; vezi şi Eze 28:18; Apoc 20:10). De fapt, ei ar fi murit imediat atunci când s-au despărţit de izvorul vieţii, în cer, dacă sacrificiul Mielului lui Dumnezeu nu le-ar fi oferit o a doua şansă (vezi ultimele paragrafe ale capitolului „S-a sfârşit” din Hristos lumina lumii). Prin urmare, toţi cei ce se despart de izvorul vieţii, îngeri sau oameni, mor.

Ştim că îngerii, ca şi oamenii şi alte fiinţe inteligente din univers, sunt creaţi pe fundamentul etern al împărăţiei lui Dumnezeu: „Scopul lui Dumnezeu a fost din veacuri veşnice ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să fie un templu în care să locuiască Creatorul” (DA 161). Lucifer şi îngerii lui au refuzat acest sistem, iar fără Dumnezeu locuind în ei, capacităţile lor morale s-au degradat, fiinţa lor s-a stricat, transformându-se în nişte brute criminale, fără sensibilitate sau milă. O asemenea degradare morală nu produce şi degenerare fizică, orice ar însemna ea în dreptul îngerilor?

Acum, Spiritul Profetic ne spune că, la începutul mileniului, diavolul îşi pierde puterea. Prima explicaţie ar fi că rămâne fără supuşi; de aici şi expresia că va fi legat cu „un lanţ mare” şi aruncat în adânc. Dar pentru aşa ceva expresia potrivită este pierderea libertăţii, şi nu a puterii. El încă este stăpânitorul acestei lumi, luând acum doar o pauză de o mie de ani, după care va reveni în forţă.

Există câteva versete în Scriptură care cer neapărat ca pierderea „puterii” să însemne şi o anumită degenerare în capacităţile fizice ale structurii lor, cea mai importantă fiind invizibilitatea pentru ochiul omenesc. Versetele respective sunt foarte puternice, şi chiar insistente în intenţia lor de a comunica sfârşitul lui Satana şi cauzele morţii lui.

Primul se află în Ezechiel: „Pentru că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu, iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pângări frumuseţea. Te vor arunca în groapă, şi vei muri ca cei ce cad străpunşi de lovituri, în mijlocul mărilor” (Eze 28:6-8).

Cine sunt acele popoare „asupritoare,” dacă nu civilizaţiile războinice ale pământului, inclusiv cele de dinaintea potopului? Desfăşurarea evenimentelor descoperă clar cine sunt ucigaşii îngerilor răi: Omenirea întreagă, care, turbată de mânie descoperind conspiraţia demonică sub care a trăit, se repede acum asupra îngerilor răi: „Mânia lor se aprinde împotriva Satanei şi acelora care au fost agenţii lui în amăgire şi, cu o furie demonică, se întorc împotriva lor” (GC 671). În plus, descrierea nu menţionează absolut nicio activitate ostilă printre îngerii lui Dumnezeu, nicio ameninţare din Cetatea Sfântă. Nu există nicio aluzie la vreo intervenţie din partea vreunei civilizaţii cereşti, mai „asupritoare,” spre a-l pedepsi pe Satana.

Apoi, tot Ezechiel: „Vei muri de moartea celor netăiaţi împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu” (Eze 28:10).

Cine sunt „străinii,” cei netăiaţi împrejur care îi aduc moartea? Din punctul de vederea al lui Satana, o altă rasă, alţii decât cei din familia lui îngerească. Aceasta înseamnă că îngerii loiali lui Dumnezeu nu sunt amestecaţi în această luptă, ei nu îşi ucid foştii fraţi, prieteni, colegi. Îngerii buni nu pun mâna pe „sabie,” deoarece ei se află sub restricţia legii, care spune că „cel ce pune mâna pe sabie, de sabie va pieri.”

Alte versete: „Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!” (Eze 28:18-19).

Aici se spune că focul nimicitor nu vine de la Dumnezeu din cer, ci „din mijlocul tău.” Aceasta este o foarte corectă exprimare despre ce se întâmplă aici. Armele pe care ei le pregătiseră pentru nimicirea Cetăţii Sfinte devin cauzele propriei lor nimiciri. Detonarea miilor de bombe termonucleare dau foc planetei, iar îngerii răi pier şi ei în holocaustul pe care l-au declanşat, încercând să se apere de neamurile „asupritoare” care vor răzbunare. Nemaifiind sub protecţia harului lui Dumnezeu, ei şi-au pierdut capacitatea de a se disimula, nu mai pot părăsi planeta şi nu mai pot evita efectele distructive ale focului termonuclear.

Isaia aduce şi el un element interesant: „Cel ce în urgia lui lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce în mânia lui supunea neamurile, este prigonit fără cruţare” (Isa 14:6).

Acum, când s-au lămurit cine a fost la originea nebuniei de pe pământ timp de şase mii de ani, neamurile „asupritoare” îl hăituiesc pe Satana, şi nu au nicio intenţie să-l cruţe. Sute de focoase sunt detonate asupra cartierului general, unde se presupune că se află şeful de stat major şi cohortele lui de demoni.

Ţinând cont de toate aceste elemente, concluzia că demonii şi-au pierdut anumite capacităţi vine de la sine. Dacă mai aveau invizibilitate pentru oameni, sau ar mai fi putut părăsi planeta, este evident că nu puteau fi distruşi de armele folosite în acel conflict. Toate detaliile pe care le avem converg însă spre concluzia că Satana şi îngerii lui pier de mâna oamenilor, în holocaustul pe care împreună îl pregătiseră pentru locuitorii Noului Ierusalim.

PDF * DOC