Sunteți binevenit!
Dar ce căutați?

7 februarie 2006 - Gili Cârstea

Dacă sunteţi membru al acestei biserici, sau vă aflaţi în faţa monitorului citind aceste rânduri, iar scopul dumneavoastră suprem este să fiţi mântuit, noi nu avem absolut nimic să vă spunem.

Da, aveţi şi cunoaşteţi tot adevărul pentru mântuire. Vă încredeţi în sângele lui Hristos şi doriţi să onoraţi cu toată inima legea lui Dumnezeu. Perfect. Veţi fi mântuit. Pentru acest obiectiv nu există lumină nouă şi nici nu este nevoie de ea. Dumnezeu vă primeşte şi cu siguranţă vă va curăţi, vă va oferi haina neprihănirii Sale şi veţi fi cu El în cer.

La aceasta nu mai este nimic de spus, iar materialele de pe acest sit nu vă vor fi de niciun folos. Dimpotrivă, ele vă pot pune în dificultate, producând disconfort şi chiar confuzie, în loc să vă ajute. Mai rău, subiectele prezentate aici vi se vor părea atât de rupte de realitatea dumneavoastră încât veţi spune, ca un prieten al meu, că ele sunt la graniţa cu erezia, dacă nu chiar au trecut-o.

Vă înţelegem şi nu vă condamnăm. Dacă scopul este mântuirea, aceste subiecte sunt chiar lipsite de relevanţă şi nu merită să vă pierdeţi timpul cu ele.

Noi ne adresăm unei categorii din biserică atât de microscopică, după percepţia unora, încât s-ar putea spune că lipseşte cu desăvârşire.

Şi totuşi există.

Este vorba de persoane care, studiind slava lui Dumnezeu în Hristos, au reuşit să pătrundă scopul lui Dumnezeu în sanctuar şi chestiunile vitale din marea controversă. Ei şi-au descoperit vocaţia şi chemarea în a onora pe Dumnezeu în ultima şedinţă de judecată, în care „s-au deschis” cărțile, dorind să participe la eliberarea numelui Său de acuzaţiile care I s-au adus chiar cu riscul pierderii lor veşnice.

Aceşti oameni nu socotesc importantă salvarea lor, atâta timp cât Dumnezeu şi locuitorii universului sunt puşi în pericol de rebeliunea care se întinde pe pământ. Ei nu consideră Noul Pământ a fi “un lucru de apucat” atâta timp cât Vechiul Pământ continuă să fie acoperit de negura necunoaşterii caracterului lui Dumnezeu

Înţelegând chestiunile vitale din finalul marii controverse, aceşti oameni au căpătat o nouă percepţie despre cântarea lui Moise şi a Mieluşelului. Aceştia doi au fost dispuşi mai bine să piară ei, decât să pună în primejdie bunăstarea şi viaţa fraţilor lor. Moise a cerut în repetate rânduri să fie el şters din Cartea Vieţii, decât să fie batjocorit numele lui Dumnezeu. Fiul etern al lui Dumnezeu a procedat la fel. Aici nu era vorba de bravadă sau spectacol ieftin. Situaţia este de o gravitate imensă, iar ei s-au ridicat la nivelul percepţiei divine, fiind declaraţi “demni de încredere când sunt în joc interese majore.”

Pentru o asemenea categorie de oameni şi pentru asemenea evenimente Dumnezeu a promis că va revărsa o bogăţie de lumină, iar vechile adevăruri vor fi reconsiderate şi aşezate în cadrul adevărului prezent. Confruntaţi cu o conspiraţie demonică monumentală, ei vor avea nevoie de o formulare clară a adevărului prezent, mai clară decât oricând. Lor li s-a promis o lumină de şapte ori mai puternică, adusă de Soarele Neprihănirii exact în momentul în care trebuie să se facă “vindecarea fiicei poporului Meu.”

Din biserica ultimei generaţii se ridică chiar în aceste zile un grup cu o asemenea viziune, numit simbolic în Scriptură ca fiind “cei 144.000” sau “Mireasa.” Ei au depăşit interesul copilăresc al propriei siguranţe şi au înţeles că riscurile şi pericolele sunt infinit mai serioase decât salvarea propriei persoane. Ei înţeleg consecinţele devastatoare ale perpetuării unei ordini în care Sanctuarul este întinat, iar omenirea se coalizează în menţinerea unei astfel de ordini. Cântarea lui Moise a devenit cântarea lor, căci ei sunt dispuşi să renunţe la viaţa veşnică, dacă astfel numele lui Dumnezeu este onorat, iar universul este aşezat cât mai curând pe o temelie de securitate veşnică.

Acest sit este dedicat interesului unei asemenea categorii de oameni. Materialele prezentate aici se doresc un imbold către înţelegerea şi aprofundarea acestor realităţi. Poporul acesta a avut prea mult timp ochii îndreptaţi doar spre “răsplătire,” şi din acest motiv nu a reuşit să vadă că Dumnezeu oferă lumină nouă către orizonturi tot mai largi asupra neprihănirii Sale.

Nu considerăm nicidecum că aprecierea acestor noi realităţi ar face din noi o elită, un grup de sfinţi cu aură mai strălucitoare, o rămăşiţă exclusivistă şi arogantă. Lucrurile sunt prea serioase pentru asemenea speranţe infantile.

Dacă ar fi să ne căutăm o paralelă în istorie, ne vedem mai degrabă în rolul leproşilor de la porţile Samariei, care nu numai că îndurau împreună cu tot poporul foametea cruntă din cetate, dar mai trebuiau să suporte şi izolarea, groaza şi scârba pe care le inspirau fraţilor lor din biserică. Se pare însă că tocmai handicapul acestor leproşi i-a pus în situaţia unică de a fi dispuşi să rişte totul spre a descoperi hrană. Doar ei au reuşit o asemenea stare de luciditate, absolut necesară în momente de criză extremă. Poporul din cetate a fost salvat de minima doză de realism a patru leproşi care nu mai aveau nimic de pierdut.

Cei 144.000 vor avea o experienţă unică în istoria mântuirii. Ei vor fi făcuţi părtaşi de natură divină în timp ce sunt în viaţă – experienţă cunoscută doar de o singură persoană înaintea lor, adică Fratele nostru mai mare. Aceasta presupune nu numai dispoziţia de a accepta o slavă „crescândă” a soliei îngerului al treilea, ci şi experienţa sfâşietoare a confruntării cu păcatul veacurilor, dorinţa de a-L ucide pe Dumnezeu ascunsă adânc în psihicul uman.

Dacă înţelegeţi seriozitatea acestor lucruri, şi vă simţiţi îndemnat să contribuiţi la descoperirea slavei lui Dumnezeu în generaţia noastră chiar cu riscul pierderii vieţii veşnice, atunci materialele de pe acest sit vă vor ajuta să vă concentraţi atenţia către singurul subiect important: Domnul, neprihănirea noastră.

Fiţi binevenit!