Misterioasa împotrivire

1 ianuarie 1999 - Gili Cârstea

De vorbă cu Ellen G. White despre 1888, Jones și Waggoner

 





- Au trecut 120 de ani de la sesiunea Conferinţei Generale din 1888, iar noi nu ştim încă cu precizie ce s-a întâmplat atunci. Domneşte o confuzie serioasă cu privire la solia prezentată la Minneapolis, lucru
care afectează, spun unii, misiunea bisericii. Timp de peste un secol, voci foarte autorizate au spus
că noi am primit şi cunoaştem solia, că am avut atunci o mare biruinţă, dar iată că rezultatele acceptării ei întârzie să apară. Primul lucru pe care dorim să îl ştim este dacă solia prezentată la Minneapolis este de la Dumnezeu, sau este o fantezie a celor doi soli, A.T. Jones şi E.J. Waggoner.

Ellen G. White: Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis poporului Său o foarte preţioasă solie prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie urmăreşte să aducă mai proeminent în faţa lumii pe Mântuitorul răstignit, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea invită poporul să primească neprihănirea lui Hristos. Aceasta este solia pe care Dumnezeu a ales-o să fie dată lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie proclamată cu voce tare şi însoţită de revărsarea Duhului Său în măsură bogată.1

Solia prezentată de A.T.Jones şi E.J.Waggoner este o solie de la Dumnezeu către biserica Laodicea.2

Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea ieri... Întrebarea dumneavoastră este: “A trimis Dumnezeu adevărul? A ridicat Dumnezeu pe aceşti bărbaţi să proclame adevărul?” Eu răspund: Da! Dumnezeu a trimis pe aceşti bărbaţi să ne aducă adevărul, pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu nu trimitea pe cineva cu el... Eu îl primesc, şi nu îndrăznesc să ridic mâna împotriva acestor persoane, ca și împotriva lui Hristos, care trebuie recunoscut în mesagerii Săi. Noi am fost în încurcătură, şi am nutrit îndoieli, iar comunităţile noastre sunt gata să piară.3 - 1)TM 91,92; 2)Letter S24,1892; 3)Ms. 2, 1890.

- Care este opinia dumneavoastră despre atmosfera din timpul sesiunii Conferinţei Generale din 1888?

Ellen G. White: Nu voi putea uita niciodată experienţa pe care am avut-o la Minneapolis, sau lucrurile care mi-au fost descoperite cu privire la spiritul care îi stăpânea pe oameni, la cuvintele rostite sau acţiunile întreprinse în ascultare de puterile răului... La acea întâlnire ei au fost însufleţiţi de un alt spirit, şi nu au înţeles că aceşti tineri au fost trimişi de Dumnezeu cu o solie pe care ei au tratat-o cu batjocură şi dispreţ, fără să priceapă că inteligenţele cereşti privesc la ei... Eu ştiu că atunci Duhul lui Dumnezeu a fost insultat.1

Religia care mărturiseşte neprihănirea prin credinţă a fost denunţată ca ducând la entuziasm şi fanatism; a fost dispreţuită, vorbită de rău, ridiculizată şi lepădată. Dar ea este principiul activ al dragostei împărtăşită de Duhul Sfânt.2

Tot universul a fost martor la tratamentul ruşinos la care a fost supus Isus Hristos, prezentat de Duhul Sfânt. Dacă Hristos ar fi fost în mijlocul lor, ei L-ar fi tratat la fel cum L-au tratat şi iudeii.3

Scenele care au avut loc la acea întâlnire L-au făcut pe Dumnezeul cerului să-i fie ruşine să-i numească pe cei prezenţi fraţii Săi.4

Întâlnirea noastră se apropie de sfârşit, şi nu a fost făcută nici o mărturisire, nu s-a produs nici o deschidere ca Duhul lui Dumnezeu să poată veni. Eu m-am întrebat: Ce rost a avut întâlnirea noastră, şi de ce au trebuit să vină fraţii noştri aici, dacă prezenţa lor nu face decât să depărteze de popor pe Duhul lui Dumnezeu?5

În aceşti patruzeci şi cinci de ani de experienţă mi s-a arătat viaţa, caracterul şi istoria patriarhilor şi profeţilor care au fost trimişi la poporul lui Dumnezeu cu o solie, şi de fiecare dată Satana fabrica vreun raport mincinos, care să producă diferenţe de opinii sau să îndrepte interesul în altă parte, ca poporul să fie lipsit de binele pe care îl oferea Domnul. Tot aşa a fost în cazul acesta, când un spirit ferm, încăpăţânat şi aspru a luat inimile în stăpânire, iar cei care au cunoscut odată harul lui Dumnezeu, şi au simţit puterea lui înnoitoare, au fost amăgiţi, lucrând sub amăgire în tot timpul sesiunii; nu a trebuit decât o mică sămânţă de îndoială, care să găsească teren fertil în inimile celor care
nu aveau o legătură vie cu Dumnezeu, ca aceste inimi să devină de piatră şi imposibil de impresionat. Pasiunile lor josnice au fost stârnite şi li s-a oferit ocazia să dea pe faţă spiritul de gloată.6 - 1)Lett.24,1892; 2)GCBull.7 feb.1893; 3)Stest.6,20; 4)Stest to RH Office p.16,17; 5)Ms.9, 1888; 6)Lett. 14, 12 mai 1889.

- Nu ar fi posibil ca fraţii să fi reacţionat astfel datorită convingerii lor că Jones şi Waggoner s-au înţeles cu dumneavoastră în a schimba “vechile hotare,” cum spunea preşedintele Butler?

Ellen White: Când am afirmat în faţa fraţilor mei că aud pentru prima oară vederile fratelui Waggoner, unii nu m-au crezut. Am afirmat că am auzit adevăruri preţioase, la care pot răspunde cu toată inima mea, căci aceste adevăruri mari şi glorioase - neprihănirea lui Hristos şi jertfa Sa în favoarea omenirii - nu au fost oare imprimate în mintea mea de Duhul lui Dumnezeu? - 3 SM 173

- În mod normal, solia de trezire trebuia să vină prin dumneavoastră sau prin comitetul Conferinţei Generale. Ce aţi simţit când aţi constatat că solia a venit prin fraţii Waggoner şi Jones?

Ellen G. White: Când Domnul a dat fraţilor mei povara proclamării acestei solii, eu m-am simţit nespus de recunoscătoare faţă de Dumnezeu, căci am ştiut că solia este pentru
acest timp.1

Când fratele Waggoner a prezentat aceste idei la Minneapolis, a fost prima învăţătură
clară la acest subiect, pe care am auzit-o de pe buze omeneşti, afară de discuţiile dintre mine şi soţul meu. Mi-am zis, eu pot vedea aşa clar deoarece Domnul mi le-a descoperit în viziune... şi când o altă persoană le-a prezentat, fiecare fibră a inimii mele a spus amin.2

Am călătorit din loc în loc, participând la adunări unde a fost prezentată solia neprihănirii lui Hristos. Am considerat un privilegiu să stau alături de fraţii mei şi să-mi dau mărturia în solia pentru acest timp.3 -1)3SM173; 2)Ms.5,1889; 3)RH 18 martie 1890.

- Dar delegaţii au fost de acord cu poziţia dumneavoastră?

Ellen G. White: Când mi-am exprimat poziţia în mod clar, mulţi nu m-au înţeles, şi au afirmat că sora White s-a schimbat; sora White este influenţată de Willie White (fiul ei) şi
de fratele A.T. Jones. Bineînţeles că o astfel de afirmaţie, venind de pe buzele celor ce mă
cunosc de ani de zile, care au crescut în solia îngerului al treilea şi au fost onoraţi de
încrederea şi respectul poporului nostru, are influienţă. Am devenit subiectul remarcilor şi
criticilor, dar nici unul dintre fraţii mei nu a venit să mă întrebe sau să îmi ceară vreo
explicaţie. - 3SM 173

- De ce nu aţi încercat să le explicaţi fraţilor că, deoarece solia este de la Dumnezeu, nu este important prin cine vine ea?

Ellen G. White: Am încercat cu stăruinţă să adunăm pe fraţii noştri pastori spre a ne ruga împreună, dar nu am reuşit decât de două sau de trei ori. Ei au ales să se adune separat, să
discute şi să se roage fără noi. Se părea că nu mai există nici o şansă de a dărâma
prejudecata lor fermă, nici o şansă de a înlătura neînţelegerile faţă de mine, de fiul meu,
de A.T.Jones şi E.J.Waggoner. - 3SM 173

- Puteţi explica de unde venea ceea ce numiţi “prejudecata lor fermă”?

Ellen G. White: Am văzut că exista o remarcabilă orbire în mintea multora, şi ei nu înţelegeau unde este Duhul Domnului şi ce este experienţa creştină. Iar gândul că aceştia
sunt cei care au răspunderea turmei lui Dumnezeu era dureros. 1

Ce putere ar trebui să avem de la Dumnezeu ca inimile de gheaţă, având doar o religie
legalistă, să poată vedea lucrurile mai bune pregătite pentru ei - Hristos şi neprihănirea
Lui! O solie dătătoare de viaţă este necesară spre a aduce la existenţă oasele uscate. 2

Dacă razelor de lumină care au strălucit la Minneapolis li se permitea să-şi exercite
puterea convingătoare asupra celor care s-au opus ei, dacă toţi ar fi cedat şi şi-ar fi supus
atunci voinţa Duhului lui Dumnezeu, ei ar fi primit cele mai bogate binecuvântări, l-ar fi
dezamăgit pe vrăjmaş, şi ar fi stat ca nişte bărbaţi credincioşi, tare la datoria lor. Ar fi avut
o experienţă bogată; dar eul a spus, Nu! Eul nu a vrut să fie zdrobit; eul a luptat pentru
supremaţie, şi fiecare dintre aceste persoane vor fi testate din nou asupra aceloraşi puncte
la care au eşuat atunci... 3

Unii au cultivat ură împotriva bărbaţilor pe care Dumnezeu i-a însărcinat să ducă lumii o solie specială. Ei au început la Minneapolis acestă lucrare satanică. Mai târziu, când au
văzut şi au simţit demonstraţia Duhului Sfânt că solia este de la Dumnezeu, au urât-o şi
mai mult, căci era o mărturie împotriva lor. 4

Ei nu au vrut nici să asculte şi nici să înţeleagă. De ce? Ca să nu fie convertiţi şi să fie obligaţi să recunoască că toate ideile lor erau greşite. Erau prea mândri să facă aşa, şi de
aceea au persistat în lepădarea sfatului lui Dumnezeu şi în lepădarea dovezilor şi luminii
pe care au avut-o. 5 - 1)3SM 171; 2)3SM 177; 3)Letter 19,1892; 4)TM 79,80; 5)Ms.
25,1890.

- Aveţi vreo explicaţie a faptului că la Minneapolis lumina nu a venit prin canalele convenţionale?

Ellen G. White: Domnul lucrează deseori aşa cum nu ne aşteptăm noi. El ne surprinde descoperindu-Şi puterea prin uneltele alegerii Sale, în timp ce trece pe lângă cei de la care
ne aşteptăm noi să vină lumina. 1

Daţi-mi voie să spun că Domnul va proceda în această ultimă lucrare foarte diferit de
ordinea firească a lucrurilor, şi pe o cale care va fi contrară planurilor omeneşti...
Lucrătorii vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi El spre a îndeplini şi
desăvârşi lucrarea Sa în neprihănire. 2

Acesta este pericolul care ameninţă biserica acum, ca planurile oamenilor să marcheze
precis calea pe care vine Duhul Sfânt. Deşi ei nu recunosc acest lucru, unii au şi făcut
aceasta. Şi deoarece Duhul Sfânt vine, nu ca să laude pe oameni sau să le întărească
teoriile greşite, ci spre a mustra lumea de păcat, mulţi se depărtează de El.3

Unii au tratat Spiritul Sfânt ca pe un musafir nepoftit, refuzând să primească darul preţios,
refuzând să-l recunoască, întorcându-i spatele şi condamnându-l ca fanatism... Lumina
care urmează să lumineze tot pământul cu slava ei a fost respinsă şi, prin acţiunea
propriilor noştri fraţi, a fost ţinută în mare măsură departe de lume. 4

Domnul va face în zilele noastre o lucrare pe care puţini o anticipează. El va ridica dintre
noi oameni care sunt pregătiţi mai degrabă de ungerea Duhului Sfânt decât de instituţiile
ştiinţifice. 5 - 1)GW 126; 2)TM 300; 3)TM 64; 4)The EGW 1888 Materials, 1575; 5) 5T
81.

- Cum s-ar putea ca Jones şi Waggoner să fi fost pregătiţi “prin ungerea Duhului Sfânt,” dacă erau,
aşa cum spun criticii lor, “mândri, prea categorici şi cu un spirit de ceartă”?

Ellen G. White: Nimeni să nu se plângă de slujitorii Domnului care prezintă o solie
venită din cer. Nu mai căutaţi greşeli la ei, spunând: “Sunt prea categorici, vorbesc prea
dur.” S-ar putea să vorbească dur, dar oare nu este necesar? Dumnezeu va face să ţiuie
urechile ascultătorilor, dacă ei nu vor dori să asculte vocea şi solia Sa. Pastori, nu
dezonoraţi pe Dumnezeul vostru şi nu jigniţi Duhul Său cel Sfânt, făcând remarci asupra
metodelor şi manierelor oamenilor pe care El îi alege. Domnul cunoaşte caracterul. El
vede temperamentul oamenilor pe care i-a ales. El ştie că numai nişte oameni zeloşi,
fermi, hotărâţi şi cu convingeri categorice vor vedea lucrarea aceasta în importanţa ei
vitală, şi vor pune în mărturia lor aşa tărie şi hotărâre, încât vor dărâma barierele Satanei. 1

Cei pe care Dumnezeu i-a trimis cu solia Sa nu sunt decât oameni, dar care este caracterul
soliei pe care o aduc ei? Îndrăzniţi voi să-i întoarceţi spatele, sau să trataţi cu uşurinţă
avertizările, pentru că Dumnezeu nu s-a consultat cu voi? 2

Caracterul, motivele şi scopurile lucrătorilor pe care i-a trimis Dumnezeu au fost, şi vor
continua să fie interpretate fals. Oamenii vor vâna cuvinte şi afirmaţii despre care ei
presupun că sunt false, mărind şi falsificând aceste afirmaţii. Dar ce fel de lucrare fac
aceşti spectatori? I-a aşezat Domnul pe scaunul de judecător, să condamne solia şi solii
Săi? 3 - 1)TM 410,412,413; 2)RH 27 mai 1890; 3)The EGW 1888 Materials, 426.

- Să înţelegem de aici că împotrivirea în faţa soliei s-a transformat în împotrivire faţă de persoanele
prin care a venit ea?

Ellen G. White: Dumnezeu a dat hrană pentru popor la vreme potrivită, dar ei au refuzat-
o deoarece nu venea pe calea şi în felul în care doreau ei. Fraţii Jones şi Waggoner au
prezentat poporului lumină preţioasă, dar prejudecăţile şi necredinţa, gelozia şi bănuiala
rea au blocat uşa inimilor lor, ca nimic să nu poată veni de la aceşti fraţi...Tot aşa a fost în
trădarea, procesul şi răstignirea lui Isus, toate acestea au trecut prin faţa mea punct cu
punct; spiritul satanic a luat controlul şi a influenţat cu putere inimile omeneşti, care s-au
deschis îndoielilor, urii şi mâniei. Toate acestea predominau la acea sesiune...

Am fost dusă în casele unde erau cazaţi fraţii noştri, unde am văzut multă discuţie şi
sentimente excitate, remarci aspre şi ascuţite. Slujitorii pe care i-a trimis Domnul erau
caricaturizaţi, ridiculizaţi şi aşezaţi într-o lumină batjocoritoare. Comentariile... au trecut
apoi la mine, iar lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat să o fac era tratată oricum, numai
măgulitor nu. Numele lui Willie White era tratat cu uşurinţă, ridiculizat şi acuzat; la fel şi
numele fraţilor Waggoner şi Jones...Voci pe care am fost surprinsă să le aud, se uneau în
rebeliune... voci aspre, hotărâte să denunţe (pe sora White). Dintre toţi cei care se
exprimau cu atâta cruzime, nici unul nu a venit la mine să întrebe dacă aceste afirmaţii şi
presupuneri erau adevărate...

După ce am auzit aceste lucruri, inima mea a fost zdrobită. Niciodată nu mi-am imaginat
ce încredere putem avea în cei care pretind că sunt prieteni, atunci când spiritul lui Satana
găseşte intrare la inima lor. M-am gândit la criza viitoare, şi simţăminte pe care nu le pot
exprima în cuvinte m-au înfrânt...”Fratele va da la moarte pe fratele său.” 1

Ar trebui să fim ultimii oameni din lume, ca să ne permitem, oricât de puţin, spiritul de
persecuţie împotriva celor care poartă solia lui Dumnezeu către lume. Aceasta este
trăsătura de caracter cea mai necreştinească care s-a manifestat printre noi de la
Minneapolis încoace. Ea va fi văzută cândva în toată grozăvia ei, cu toată povara de
nenorociri care a rezultat din ea. 2 - 1) Lett.14,1889; 2) GCBull. 1893, p.184.

- Spuneaţi că aţi fost atât de îngrozită de spiritul Satanei care stăpânea pe delegaţi încât eraţi hotărâtă
să părăsiţi sesiunea în semn de protest. De ce nu aţi făcut-o? Poate un asemenea gest radical ar fi
trezit pe unii din vraja în care erau înfăşuraţi.

Ellen G. White: Când am hotărât să părăsesc Minneapolis, îngerul Domnului a venit
lângă mine şi a spus: “Nu este bine aşa; Dumnezeu are o lucrare pentru tine. Poporul
repetă aici revolta lui Core, Datan şi Abiram. Eu te-am aşezat într-o poziţie potrivită, pe
care cei ce nu sunt în lumină nu o vor înţelege; ei nu vor accepta mărturia ta; dar Eu voi fi
cu tine; harul şi puterea Mea te vor susţine. Nu pe tine te dispreţuiesc ei, ci solia şi solii pe
care Eu îi trimit poporului Meu. Ei au tratat cu batjocură cuvântul Domnului. Satana le-a
orbit ochii şi le-a pervertit judecata; şi dacă ei nu se vor pocăi de păcatul lor – această
nesfinţită aroganţă care Îl insultă pe Duhul lui Dumnezeu – vor păşi în întuneric. Dacă nu
se pocăiesc, spre a putea fi convertiţi, şi astfel să-i pot vindeca, voi lua sfeşnicul de la
locul lui. Vederea lor spirituală s-a întunecat. Ei nu doresc ca Dumnezeu să-Şi manifeste
Spiritul şi puterea; căci ei au un spirit de batjocură şi dezgust faţă de cuvântul Meu.
Uşurătatea, trivialitatea, ironiile şi glumele sunt practica lor zilnică. Ei nu şi-au pus inima
să Mă caute. Ei merg în lumina propriilor scântei, şi, dacă nu se vor pocăi, vor zăcea în
dureri. Aşa vorbeşte Domnul: Stai la postul datoriei tale, căci Eu sunt cu tine; nu te voi
lăsa şi nu te voi părăsi.” Nu am îndrăznit să neglijez aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.1

Am fost informată că în această situaţie nu este de nici un folos să se ia vreo decizie cu
privire la puncte doctrinale, în stabilirea adevărului, sau să ne aşteptăm la un spirit de
investigare corectă, deoarece se formase o confederaţie care împiedica orice schimbare de
idei, puncte sau poziţii pe care le aveau, la fel cum au făcut iudeii. Multe alte lucruri mi-
au fost spuse de Conducătorul meu, despre care nu am libertatea să scriu. Stăteam în pat
doborâtă de un spirit de durere şi disperare şi, de asemenea, un spirit de puternică
determinare să stau la postul datoriei mele până la încheierea sesiunii, iar apoi să aştept
conducerea Spiritului lui Dumnezeu pe drumul pe care trebuie să-l urmez. 2 - 1) The
EGW 1888 Materials, 1063; 2) Idem, 277

- Este adevărat că opoziţia faţă de mesageri a fost aspră, dar noi ştim astăzi că la Minneapolis solia a
fost primită. Cel puţin aşa susţin mulţi istorici. Ce le puteţi spune acestora?

Ellen G. White: De-a lungul istoriei bisericii din toate secolele, şi în special în istoria
bisericii AZŞ, noi avem exemple ale celor care au refuzat lumina pe care Dumnezeu a
trimis-o prin agenţii Săi... Respingând solia pe care o trimite El, voi respingeţi pe Hristos.
Făcând aşa, vă aşezaţi sub controlul prinţului întunericului... Dumnezeu a trimis
poporului Său solii de lumină, care ar fi fost ca un medicament vindecător, dacă erau
primite de ei; dar voi nu aţi primit lumina, ca şi bărbaţii din Nazaret. Voi v-aţi hotărât să
lepădaţi lumina, voi aţi înălţat opiniile şi judecata voastră ca fiind mai valoroase decât
judecata celor pe care Dumnezeu i-a făcut canale de lumină...

Dumnezeu v-a trimis o solie pe care doreşte să o primiţi, o solie de speranţă, lumină şi
mângâiere pentru poporul Său. Nu este datoria voastră să alegeţi canalul prin care trebuie
să vină ea. Domnul doreşte să vindece rănile oilor şi mieilor turmei Sale prin alifia
cerească a adevărului că Hristos este neprihănirea noastră... Oile care trebuiesc hrănite
sunt împrăştiate pe munţii lui Israel; ele mor de foame înghiţind teorii uscate... Chiar
oamenii care trebuiau să fie în alertă spre a vedea nevoile poporului, ca să fie pregătită
calea Domnului, au interceptat lumina trimisă de Dumnezeu poporului Său, şi au respins
solia harului vindecător. Limbajul sufletului vostru a fost: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit
şi nu duc lipsă de nimic.” - The EGW 1888 Materials, 389.

- Conducătorii noştri din acea perioadă erau bărbaţi capabili şi inteligenţi. Dacă Jones şi Waggoner
prezentau adevărul lui Dumnezeu, conducătorii ar fi ştiut acest lucru şi s-ar fi unit cu ei în
proclamarea lui.

Ellen G. White: Sentimente asemănătoare au fost exprimate în zilele lui Hristos...
Poporul se uita la conducătorii lui şi întreba: “Dacă acesta ar fi adevărul, nu ar şti preoţii
şi mai marii noştri?” Sunt mulţi care depind de interpretarea şi explicarea pe care o dau
învăţătorii religioşi... Când Domnul, plin de îndurare, ne trimite modul de a cunoaşte
adevărul, iar noi refuzăm ocazia preţioasă şi suntem indiferenţi la solia Sa, noi insultăm
pe Duhul lui Dumnezeu... Mulţi, care refuză solia pe care o trimite Domnul, caută cuie în
care să-şi agaţe îndoielile, să găsească scuze pentru a respinge lumina care vine din cer. În
faţa evidenţei clare, ei spun ca iudeii: “Arătaţi-ne o minune şi vom crede. Dacă aceşti soli
au adevărul, de ce nu vindecă pe bolnavi?”

Aceste obiecţiuni îmi aduc aminte de ce se spunea despre Hristos... Cum pot oare fraţii
noştri, care au avut în faţă istoria Domnului slavei, să îşi deschidă buzele să rostească
cuvintele jignitoare ale ucigaşilor Domnului? I-a condus Domnul pe aceşti fraţi să spună
aceste lucruri? Eu răspund, nu!... Este chiar în faţa noastră ziua când Satana va răspunde
cererilor acestor îndoielnici, şi va prezenta numeroase minuni care să confirme credinţa
celor care caută acest gen de dovadă... Când oamenii îşi închid ochii în faţa luminii pe
care Dumnezeu o trimite, ei vor respinge cel mai clar adevăr şi vor crede cele mai
nebuneşti erori... Dumnezeu a trimis poporului Său solie după solie, şi inima mea a fost
zdrobită să văd pe cei despre care credeam că sunt învăţaţi şi conduşi de Dumnezeu, cum
cad sub puterea fermecată a duşmanului, care i-a făcut să respingă adevărul prezent. –
The EGW 1888 Materials, 388-428.

- Noi am auzit timp de 100 de ani tot felul de remarci la adresa soliei lui Jones şi Waggoner: că ar fi
“har ieftin,” că solia era deja cunoscută şi acceptată, că este acelaşi adevăr pe care l-a proclamat
Luther, că solia a fost plină de erori, etc. Dar cea mai spectaculoasă a fost afirmaţia că primirea
acestei solii ar duce la fanatism. De ce oare?

Ellen G. White: Sunt mulţi care au auzit solia pentru acest timp şi au văzut rezultatele ei,
dar de teamă ca unii să nu ia poziţii extreme, şi astfel să apară printre noi fanatismul, au
permis imaginaţiei lor să creeze multe obstacole care să împiedice înaintarea lucrării, şi au
prezentat şi altora aceste dificultăţi prin discursuri lungi asupra pericolelor acceptării
doctrinei. Ei au încercat să contracareze influenţa soliei adevărului. Să ne imaginăm că ei
ar avea succes în eforturile lor; care ar fi urmarea? Solia pentru trezirea unei biserici
încropite ar înceta, iar mărturia care înalţă neprihănirea lui Hristos ar fi adusă la tăcere.
Să ne imaginăm că lucrarea ar fi dată în mâinile acestor oponenţi şi căutători de greşeli, şi
li s-ar permite să dea bisericii doctrina şi lucrarea pe care ar dori-o ei. Ar prezenta ei ceva
mai bun decât a trimis Domnul poporului Său prin agenţii Săi aleşi? - The EGW 1888
Materials, 388-428.

- Nici chiar dumneavoastră nu i-aţi putut convinge pe opozanţi că Jones şi Waggoner prezintă solia
îngerului al treilea?

Ellen G. White: Cel mai greu lucru din lume este să convingi pe cineva care nu vrea să
fie convins. Ei se trag înapoi, sperând şi rugându-se ca cei pe care i-a trimis Domnul să
nu aibă succes, căci dacă purtătorii de poveri ar avea succes, aceasta ar dovedi că cei care
s-au împotrivit sunt greşiţi. Când oamenii îşi deschid inimile necredinţei, ei le deschid
marelui amăgitor, acuzatorul fraţilor. În faţa glorioasei lumini a adevărului ieşit de la
Dumnezeu, în faţa dovezii copleşitoare că lucrarea pentru acest timp este poruncită de cer,
să nu vă împietriţi inimile, cerând alte dovezi, zicând, “Arătaţi-ne o minune.”
Este un păcat îngrozitor în ochii lui Dumnezeu ca oamenii să se aşeze între popor şi solia
pe care El vrea să le-o trimită, aşa cum fac unii dintre fraţii noştri acum. Sunt unii care, ca
şi iudeii, încearcă imposibilul ca să facă fără efect solia lui Dumnezeu. Aceştia care se
îndoiesc ar trebui ori să primească lumina adevărului pentru acest timp, ori să se dea la o
parte din drum, ca alţii să aibă ocazia să primească adevărul... Cei care trăiesc chiar
înainte de a doua venire a lui Hristos pot aştepta o bogată măsură a Spiritului Sfânt, dar
dacă... Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, unii dintre conducătorii noştri vor merge pe aceeaşi cale în lepădarea soliei, ca iudeii din timpul lui Hristos. – The EGW 1888 Materials, 388-488.

- Susțineți cu tărie faptul că cei doi mesageri au adus adevăr prezent bisericii. Cum se împacă o
asemenea susținere cu unele greșeli elementare pe care le-au făcut ei? De exemplu, poziția lui Jones
în conflictul Anna Phillips?

Ellen G. White: Cred fără nicio îndoială că Dumnezeu a trimis adevăr preţios la timpul
potrivit prin fraţii Waggoner şi Jones. Îi prezint eu pe aceştia ca fiind infailibili? Spun eu
că ei nu vor face o afirmaţie, sau vor prezenta idei care nu pot fi puse în discuţie, sau care
nu pot fi eronate? Spun eu aşa ceva? Nu, nu spun aşa ceva. Nu spun aşa ceva despre
niciun om de pe pământ. Dar eu spun că Dumnezeu a trimis lumină, şi este cazul să fiţi
atenţi cum o trataţi. – The EGW 1888 Materials, 566.

- V-ați gândit la posibilitatea ca ei să intre în conflict deschis cu frații lor și să părăsească biserica?

Ellen G. White: Este foarte posibil ca fraţii Jones şi Waggoner să fie doborâţi de ispitele
vrăşmaşului; însă dacă vor fi, aceasta nu va dovedi că ei nu au avut o solie de la
Dumnezeu sau că lucrarea pe care au făcut-o a fost o greşeală. Dar dacă se va întâmpla
aşa, câţi vor adopta această poziţie şi vor intra într-o amăgire fatală, pentru că nu sunt sub
controlul Duhului Sfânt... Aceasta este chiar poziţia pe care o vor lua mulţi dacă unul
dintre aceşti oameni ar cădea, şi mă rog ca aceşti oameni, asupra cărora Dumnezeu a pus
sarcina unei lucrări solemne, să fie capabili să dea trâmbiţei un sunet clar şi să onoreze pe
Dumnezeu la fiecare pas, şi astfel calea lor să crească în lumină din ce în ce mai mult
până la sfârşitul timpului - Letter S24, 1892.

- Exact acest lucru s-a întâmplat. Amăgirea fatală lucrează perfect, iar solia este respinsă cu
argumentul că solii nu ar fi căzut dacă erau oamenii lui Dumnezeu.

Ellen G. White: Nu inspiraţia divină îi conduce pe oameni să fie suspicioşi, să vâneze
greşeli pe care să le folosească pentru a dovedi că fraţii care interpretează Scriptura într-
un mod diferit de al lor, nu sunt sănătoşi în credinţă. Există pericolul ca acest fel de a
acţiona să producă exact rezultatul scontat; şi în mare măsură vina este a acelor vânători
de greşeli...

Opoziţia din mijlocul nostru a impus asupra solilor lui Dumnezeu o povară grea şi
chinuitoare; căci ei au fost obligaţi să suporte dificultăţi şi obstacole care nici nu trebuiau
să existe... Dragostea şi încrederea constituie o forţă morală care ar fi unit comunităţile
noastre şi ar fi asigurat armonie în acţiune; dar răceala şi neîncrederea au adus dezbinarea
care ne-a epuizat puterea - Letter, 6 ianuarie, 1893; GCB 1893, pp. 419-421.

- Aţi afirmat de nenumărate ori că la Minneapolis Domnul a trimis “o foarte preţioasă solie,” care ne-ar
fi trecut graniţele în Canaanul ceresc. Există oare vreo legătură între această solie şi Apocalips 18,1?

Ellen G. White: Marea strigare a îngerului al treilea a şi început în descoperirea
neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul iertător de păcate. Acesta este începutul luminii
îngerului a cărui slavă va umple tot pământul. 1

Am primit scrisori în care eram întrebată dacă solia îndreptăţirii prin credinţă este solia
îngerului al treilea, iar eu am răspuns: “Este cu adevărat solia îngerului al treilea.” 2 -
1)RH 22 nov. 1892; 2)RH 1 aprilie 1890.

- Ce credeţi că s-ar fi putut întâmpla la Minneapolis dacă liderii noştri nu se împotriveau, şi cum
credeţi că este evaluată în cer sesiunea din 1888?

Ellen G. White: Dumnezeu plănuise să lucreze cu putere prin Duhul Său la acea întâlnire
de la Minneapolis, pentru toţi cei care vor renunţa la calea şi voinţa lor. El ar fi făcut din
acea ocazie o foarte preţioasă şcoală pentru cei ce s-ar fi lăsat învăţaţi. Oricât ar fi fost ei
de slabi şi nedesăvârşiţi, dacă îşi dădeau seama de slăbiciunea şi ignoranţa lor spirituală,
ei ar fi primit putere şi iluminare divină. În acel timp de perplexitate, dacă, în loc de
glume, jigniri şi insulte, ar fi fost rugăciune fierbinte şi efort de a promova armonia şi
unitatea, ar fi fost câştigate biruinţe foarte preţioase, ceea ce ar fi plasat lucrarea cu mulţi
ani înainte şi ar fi salvat multe suflete. Dar, pentru că s-a acţionat după aranjamentele lui
Satana şi s-au manifestat trăsăturile lui de caracter, a făcut ca înregistrarea din cărţile
cereşti să sune astfel: "Nedemni de încredere când sunt în joc interese majore." - The
EGW 1888 Materials, 1229.

- Înțelegem că opoziția a continuat și după Minneapolis. V-ați gândit vreodată să retrageți sprijinul pe
care l-ați acordat fraților de la Battle Creek?

Ellen G. White: Niciodată nu am trecut printr-o asemenea scenă de conflict, prin
asemenea atitudine determinată de împotrivire faţă de adevăr – faţă de lumina pe care
Domnul a binevoit să mi-o dea – aşa cum s-a întâmplat de la Minneapolis încoace. De
nenumărate ori am simţit nevoia să mă despart definitiv de acest element împotrivitor, dar
de fiecare dată Domnul mi-a făcut cunoscut că trebuie să stau la postul datoriei mele şi că
El va fi alături de mine” - The EGW 1888 Materials, 620.

- Chiar și după ce v-au exilat în Australia? De ce oare a permis Domnul să părăsiți America, dacă
biserica se afla într-o criză de asemenea proporții?

Ellen G. White: Domnul nu a fost amestecat în plecarea noastră din America. Domnul nu
mi-a descoperit că a fost voia Sa ca eu să părăsesc Battle Creek. Domnul nu a plănuit
aceasta, dar v-a lăsat pe toţi să acţionaţi după propria voastră imaginaţie. Domnul ar fi
dorit ca Willie C. White, mama sa şi colaboratorii ei să rămână în America. Era nevoie de
noi în inima lucrării, şi dacă percepţia voastră spirituală ar fi recunoscut situaţia
adevărată, nu aţi fi fost niciodată de acord cu mişcarea pe care aţi făcut-o. Dar Domnul
citeşte inimile tuturor. Dorinţa voastră de a ne vedea plecaţi era aşa de mare, încât
Domnul a permis ca acel lucru să aibă loc. Aceia care erau obosiţi de mărturii au fost
lăsaţi fără persoanele care le purtau. Îndepărtarea noastră din Battle Creek urmărea să lase
pe oameni să aibă propriile dorinţe şi căi, pe care le considerau superioare căii Domnului.
Rezultatul este în faţa voastră. Dacă v-aţi fi aflat pe o poziţie corectă, această hotărâre nu
s-ar fi luat atunci. Domnul ar fi lucrat pentru Australia prin alte mijloace, şi o influenţă
puternică ar fi fost menţinută la Battle Creek, marea inimă a lucrării.

Am fi stat acolo umăr la umăr, construind o atmosferă sănătoasă care să fie simţită în
toate conferinţele noastre. Nu Domnul a conceput acest plan. N-am primit nicio rază de
lumină pentru a părăsi America. Dar când Domnul mi-a prezentat problema aşa cum era
în realitate, eu nu am spus nimănui acest lucru, deoarece ştiam că nimeni nu va putea
înţelege problema în toate implicaţiile ei. Când am plecat, mulţi au răsuflat uşuraţi, dar
Domnul a fost întristat, deoarece El hotărâse ca noi să stăm la cârma maşinăriei de la
Battle Creek - Letter 127 to O.A.Olsen, 1896; The EGW 1888 Materials, 1622.

- Există un aspect în solia 1888 care scapă bisericii, şi astfel o împiedică să facă din lumina îngerului al
treilea o solie finală de har abundent pentru lume?

Ellen G. White: Adevărurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o
teorie uscată; dar această solie trebuie să Îl prezinte pe Hristos cel Viu. El trebuie să fie
descoperit ca Cel dintâi şi Cel de pe urmă, ca Lăstarul din rădăcina lui David, ca
Luceafărul strălucitor al dimineţii. Prin această solie, caracterul lui Dumnezeu în Hristos
trebuie prezentat lumii. -6T20

- Este adevărat că opoziţia de la Minneapolis a declanşat o puternică dar nedeclarată lipsă de
încredere faţă de lucrarea dumneavoastră, care astăzi a căpătat proporţii epidemice în acest popor?

Ellen G. White: Domnul hotărâse ca soliile de avertizare şi instruire, oferite poporului
Său prin Duhul, să ajungă peste tot. Dar influenţa care a rezultat din opoziţia faţă de
lumina şi adevărul de la Minneapolis a tins să facă fără efect lumina pe care a dat-o
Dumnezeu poporului Său prin Mărturii. – The EGW 1888 Materials, 1129.

- Ceea ce explică refuzul fratelui Smith de a publica în Review poziţia dumneavoastră faţă de legea din
Galateni. Biserica susţine până în ziua de azi că Pavel vorbeşte în Galateni exclusiv despre legea
ceremonială, deşi Jones şi Waggoner, apoi dumneavoastră, aţi spus cât se putea de clar că "în acest
pasaj, Duhul Sfânt vorbeşte, prin apostolul Pavel, în special despre legea morală."

Ellen G. White: Refuzul de a renunţa la păreri preconcepute şi de a accepta acest adevăr
se află în mare parte la baza opoziţiei manifestate la Minneapolis faţă de solia Domnului
transmisă prin fraţii Waggoner şi Jones. Prin stârnirea acelei opoziţii, Satana a reuşit în
mare măsură să îndepărteze de la poporul nostru puterea specială a Duhului Sfânt, pe care
Dumnezeu dorea să le-o împărtăşească. Vrăjmaşul i-a împiedicat să obţină eficienţa pe
care ar fi putut să o aibă în comunicarea adevărului către lume, aşa cum l-au proclamat
apostolii în ziua cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze întreg pământul cu slava ei
a fost respinsă şi, prin acţiunea propriilor noştri fraţi, a fost într-o mare măsură ţinută
departe de lume.

Legea celor zece porunci nu trebuie privită atât de mult sub aspectul ei prohibitiv, cât sub
aspectul îndurării. Restricţiile impuse de ea sunt garanţia sigură a fericirii în ascultare. De
îndată ce este primită în Hristos, ea lucrează în noi acea curăţire a caracterului care ne va
aduce bucurie de-a lungul veşniciei. Pentru cel ascultător ea este un zid de protecţie. Noi
privim în ea bunătatea lui Dumnezeu, care prin descoperirea înaintea oamenilor a
principiilor neschimbătoare ale neprihănirii, urmăreşte să-i protejeze de relele care rezultă
din călcarea Legii.

Noi nu trebuie să-L privim pe Dumnezeu ca aşteptând să-l pedepsească pe păcătos pentru
păcatul său. Păcătosul aduce el însuşi pedeapsa asupra lui. Propriile lui acţiuni
declanşează o suită de circumstanţe care produc un rezultat sigur. Fiecare călcare a Legii
se întoarce împotriva păcătosului, lucrează în el o schimbare a caracterului şi-l determină
să păcătuiască din nou cu mai multă uşurinţă. Alegând să păcătuiască, oamenii se despart
de Dumnezeu, se desprind de sursa binecuvântării, şi rezultatul sigur este ruina şi
moartea.

Legea este o exprimare a gândului lui Dumnezeu; când o primim în Hristos, ea devine
gândul nostru; ea ne ridică deasupra dorinţelor şi înclinaţiilor fireşti, deasupra ispitelor
care conduc la păcat. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o
nenorocire” - nimic nu-i face să se poticnească. – The EGW 1888 Materials, 1574.

- Această descriere formidabilă a rolului legii a rămas ascunsă în sertarele editorului de la Review timp
de 56 de ani. Este evident că opoziția de la Minneapolis tindea să facă fără efect Mărturiile.
Observând acest pericol, nu era mai indicat să-i menajați puțin pe frați, decât să-i confruntați direct?
Poate era momentul să evitați, pentru o perioadă, asocierea atât de deranjantă cu Jones și
Waggoner?

Ellen G. White: Credeţi că eu, la fel ca cei zece leproşi, voi păstra linişte şi nu îmi voi
ridica glasul să proclam neprihănirea lui Hristos, să Îl laud şi să-L slăvesc? Încerc să vă
prezint şi vouă aceste lucruri, ca să puteţi vedea şi voi dovezile pe care le văd eu, dar se
pare că vorbele mele dispar în aer. Cât timp va dura această stare? Cât timp se vor
menţine bărbaţii din inima lucrării împotriva lui Dumnezeu? Cât timp îi va mai susţine
poporul de aici în această poziţie? Fraţilor, daţi-vă la o parte din drum! Luaţi mâinile de
pe chivotul Domnului, şi lăsaţi ca Duhul Sfânt să vină şi să lucreze cu mare putere. Sunt
decisă să stau tare la postul datoriei mele. Poate voi cădea, la fel cum a căzut soţul meu,
dar trebuie să fac o lucrare pentru Dumnezeu. Trebuie să fac o lucrare pentru veşnicie. -
The EGW 1888 Materials, 536-544 – 3 feb 1890).

- Ar fi posibil ca opoziţia de la Minneapolis să se repete acum, când solia îngerului al treilea urmează
să se unească cu solia îngerului din Apocalips 18?

Ellen G. White: Prejudecăţile şi opiniile care au predominat la Minneapolis n-au dispărut
nicidecum; seminţele semănate acolo sunt gata să răsară la viaţă şi să dea o recoltă bogată.
Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile nu au fost niciodată smulse, iar ele continuă să
otrăvească judecata, să pervertească percepţia şi să orbească înţelegerea celor care vin în
contact cu solia şi solii... Necredinţa şi-a făcut drum în rândurile noastre... Religia multora
dintre noi va fi religia Israelului apostaziat, pentru că ei ţin la calea lor şi uită calea
Domnului. Adevărata religie, singura religie a Bibliei, care propovăduieşte iertarea doar
prin meritele unui Mântuitor răstignit şi înviat, care mărturiseşte neprihănirea prin
credinţă în Fiul lui Dumnezeu, a fost dispreţuită, vorbită de rău, ridiculizată şi lepădată...
Ce viitor ne aşteaptă, dacă nu reuşim să ajungem la unitatea credinţei? 1

În manifestarea puterii care va lumina pământul cu slava ei, oamenii vor vedea ceva care,
în orbirea lor, li se va părea periculos, care le va trezi temeri, şi se vor aşeza împotriva ei.
Deoarece Domnul nu lucrează conform cu ideile şi aşteptările lor, ei se vor opune lucrării. 2

Solia îngerului al treilea nu va fi înţeleasă. Lumina care va lumina tot pământul cu slava
ei va fi numită lumină falsă de cei care refuză să înainteze în slava ei crescândă. 3 - 1)TM
467.468; 2)RH Extra 22 dec.,1890; 3)RH 27 mai 1890

- Să înţelegem de aici că lumina soliei 1888 se va stinge în întuneric, iar cei ce refuză să înainteze în
slava ei crescândă vor reuşi să se impună şi să o intercepteze definitiv?

Ellen G. White: Lumina străluceşte; ea nu va fi, şi nu poate să fie eclipsată. Ea va
continua să strălucească tot mai puternic până în ziua aceea mare; dar cei care îşi închid
ochii să nu o vadă, urechile să nu o audă, şi îşi împietresc inimile ca să nu primească
razele de lumină ale cerului, vor fi lăsaţi să meargă în întuneric; iar cel care merge în
întuneric nu ştie încotro se îndreaptă. El crede că merge pe cărări sigure, deşi se amăgeşte
singur. – The EGW 1888 Materials, 1142.

- În final, ce sfat aţi dori să daţi celor care apreciază solia 1888 şi văd în neprihănirea lui Hristos
singura soluţie la problemele bisericii?

Ellen G. White: Ca ambasadori ai lui Hristos, ei trebuie să cerceteze Scripturile spre a
descoperi adevărurile ascunse sub gunoiul erorilor; şi fiecare rază de lumină descoperită
trebuie comunicată altora. Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiţi
pe toate celelalte – Domnul, neprihănirea noastră. 1

Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la un capăt la altul al pământului,
pregătind calea Domnului. Aceasta este slava lui Dumnezeu care încheie lucrarea
îngerului al treilea. 2 - 1) SD 259; 2) GCB, 1893.